Sursa foto: Pexels/Anna Shvets
Tortul de aniversare, adus din afară, a costat 45 de euro, iar pentru tăierea și servirea lui pe masă s-au cerut 58 de euro, mai mult decât prețul tortului. Un bon fiscal a fost prezentat pe paginile de socializare din Italia, iar cazul a ajuns în presa națională din peninsulă, ridicând o discuție legată de comisioanele cerute în restaurante, scrie Corriere della Sera.
S-a întâmplat într-un restaurant din zona de sud a Arezzo, în direcția Valdichiana, iar povestea, relatată de fiica sărbătoritei pe Facebook, a devenit deja virală.
Patronul restaurantului recunoaște că totul este adevărat, explicând că aceasta este regula afacerii sale. Dar, mărturisește el, poate că în această situație a fost aplicată prea dur această taxă și cu un pic mai mult tact acest cancan media ar fi putut fi evitat.
„Joi seara, deci, familia noastră (părinții, bunica și diverse rude) am făcut o rezervare la un restaurant pentru a sărbători ziua de naștere a mamei. Ea întreabă dinainte dacă poate aduce tortul de la brutărie și i se spune că da. Cina a decurs liniștit, inclusiv desertul care a fost servit tuturor, până în momentul facturii”, povestește cel care a transmis cazul.
Totul a costat 659 euro și zece cenți (ceea ce corespunde unei medii de puțin peste 50 de persoană), iar 58 de euro au fost doar pentru tăierea tortului și aducerea lui la masă.
Nu a vrut ca povestea să rămână anonimă și a relatat totul într-o postare pe un grup de Facebook din Arezzo, dezlănțuind o furtună de comentarii, de diverse tipuri, dar mai ales critice la adresa restaurantului.
Inevitabil, furtuna mediatică a ajuns la proprietarul restaurantului.
Contactat de Corriere, acesta confirmă că totul este adevărat, explicând, totuși, că aceasta este politica restaurantului său.
„Nu percepem taxă de intrare și servim în principal preparate din producția proprie, astfel încât încercăm să îi descurajăm pe cei care aduc lucruri din afară. Dacă ne gândim că în Arezzo taxa medie de intrare este de 2,5 euro de persoană, nu este o diferență atât de mare. Restaurantul meu trebuie să suporte costurile chelnerului care servește la masă, ale spălătorului de vase și ale altor servicii conexe. Cumva trebuie să le recuperăm”, explică el.
Apoi, însă, managerul se relaxează și recunoaște că poate ar fi trebuit să fie mai atent. „Regula restaurantului este ca toți clienții să plece mulțumiți, iar când acest lucru nu se întâmplă este întotdeauna o înfrângere. Eu nu am fost acolo în acea seară și angajații mei au fost poate prea pretențioși în gestionarea situației apărute, poate reducând puțin suma obișnuită sau chiar nu percepând nimic pentru tort. Mai bine 50 de euro mai puțin și oamenii să plece acasă fericiți, decât această neînțelegere în care suntem cu toții afectați”, a mai spus el.
Pai salariile minime 800-2000 euro, taxele date statelor aproape 100% duc la astfel de taxe. 58 euro x 20 zile înseamnă salariul respectivului angajat, fără încă pe atât taxe date statului. Deci trebuie să taie 2 torturi să-și câștige salariul. Apoi încă un tort pentru chiria localului, încă un tort pentru cheltuielile cu energie, încă un tort pentru profitul localului și deja și-a ocupat toată ziua!
De unde pretenția ca toți să aibă salarii bune, să stea acasă 200zile pe an, să umfle paraziții angajați de state cu taxe dar să nu ceară niciun ban pentru munca lor? 😀
Cam la fel cu tactica din Romania in care “bacsisul” si nu “spaga” cum spun unii au ajuns obligatorii ori de cate ori mananci la un local sau la un eveniment. P.S. Apropo si de ce10% din valoare notei de plata? Daca servesti la masa un vin ieftin sau un vin scump nu este acealasi serviciu? Nu este pana la urma mai bine sa fie o taxa de serviciu – gen coperto in Italia si terminam cu aceasta discutie?