Zece lucruri despre diabet pe care ar trebui să le știm cu toții / Dr. Sorina Ispas explică de ce nu doar zahărul contează și dezvăluie cum putem preveni complicațiile bolii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Diabetul zaharat este una dintre cele mai importante provocări de sănătate publică. Deși este o boală frecventă, în jurul său continuă să existe numeroase mituri. Este diabetul provocat de consumul de dulciuri? Mai putem mânca fructe după diagnostic? Poate diabetul de tip 2 să intre în remisie? Răspunsurile sunt mai interesante decât am crede.

Diabetul zaharat apare atunci când organismul nu produce suficientă insulină sau nu o utilizează eficient, ceea ce determină creșterea concentrației glucozei în sânge.

Dar diabetul înseamnă mult mai mult decât o glicemie crescută, el fiind o afecțiune metabolică complex. Dr. Sorina Ispas, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice, medic primar medicină de laborator, asistent universitar la Disciplina Anatomie, la Universitatea Ovidius, din Constanța și vicepresedinte pe regiunea sud- est al Societății Române de Lifestyle Medicine, explică, pentru G4Food, zece lucruri mai puțin știute despre diabet.

De la medicii Antichității, la senzorii care monitorizează glucoza în timp real

Diabetul zaharat este cunoscut de mii de ani, însă continuă să ne surprindă prin complexitatea sa. Nu afectează doar glicemia, poate apărea și la persoane slabe, este influențat de stres și poate avea consecințe inclusiv asupra sănătății gingiilor. În același timp, progresele medicinei au schimbat radical modul în care această boală este diagnosticată și tratată.

“Când vorbim despre diabet, ne gândim, aproape automat, la zahăr, alimentație și insulină. Dar diabetul este mult mai mult decât o valoare crescută a glucozei în sânge. Este o afecțiune metabolică ce poate influența funcționarea întregului organism”, a declarant dr. Sorina Ispas, care ne-a dezvăluit zece lucruri mai puțin cunoscute despre diabet, care ne ajută să înțelegem mai bine această boală.

1. Diabetul era cunoscut încă din Antichitate

Cu mii de ani înainte de descoperirea insulinei sau de apariția analizelor de laborator, medicii observaseră deja unele dintre manifestările diabetului.

“Papirusul Ebers, un document medical din Egiptul antic, datat în jurul anului 1550 î.Hr., descrie urinarea excesivă, un simptom care poate apărea în diabet.

Mai târziu, medicul grec Aretaeus din Cappadocia a descris o boală caracterizată prin sete intensă, urinări frecvente și scădere în greutate.

Termenul „diabet” provine din greacă și sugerează trecerea lichidelor prin organism, o referire la eliminarea unor cantități mari de urină.

Este fascinant că o boală pe care astăzi o monitorizăm cu senzori și o tratăm cu medicamente moderne era recunoscută clinic cu aproape două milenii în urmă”, spune diabetoloaga.

2. Pancreasul, un organ mic, dar esențial pentru metabolism

Pancreasul îndeplinește două funcții importante: participă la digestie, prin producerea enzimelor digestive, și reglează metabolismul glucozei, prin secreția unor hormoni.

“Insulina este produsă de celulele beta din insulele pancreatice și contribuie la utilizarea și depozitarea glucozei, inclusiv prin facilitarea pătrunderii acesteia în celulele musculare și adipoase.

Un alt hormon pancreatic, glucagonul, ajută la creșterea glicemiei atunci când aceasta scade. Echilibrul dintre acești hormoni este esențial pentru menținerea glicemiei în limite fiziologice.

În diabetul zaharat de tip 1, celulele beta sunt distruse printr-un mecanism autoimun. În diabetul zaharat de tip 2, organismul dezvoltă rezistență la insulină, iar în timp secreția pancreatică poate deveni insuficientă”, a explicat dr. Ispas.

3. Glicemia nu este o valoare fixă. Se modifică permanent

Mulți oameni cred că glicemia este o valoare relativ constantă, pe care o putem verifica doar dimineața, înainte de micul dejun.

În realitate, concentrația glucozei se modifică permanent, în funcție de alimentație, activitate fizică, somn, stres și secreția hormonală.

“De exemplu, după o masă care conține carbohidrați, glicemia crește în mod fiziologic. Ulterior, insulina contribuie la revenirea acesteia către valorile obișnuite.

Activitatea fizică poate favoriza utilizarea glucozei de către mușchi, reducând astfel glicemia, deși răspunsul depinde de intensitatea exercițiului și de contextul metabolic.

Din acest motiv, o singură valoare a glicemiei nu descrie întotdeauna întregul comportament metabolic al unei persoane”, a  precizat diabetoloaga.

4. Diabetul poate afecta vederea, chiar înainte de apariția simptomelor

Una dintre complicațiile diabetului este retinopatia diabetică, o afecțiune a vaselor mici de sânge de la nivelul retinei.

Expunerea îndelungată la valori crescute ale glicemiei poate determina modificări vasculare care, în timp, afectează vederea.

“Problema este că retinopatia diabetică poate evolua fără simptome în stadiile inițiale. De aceea, examinările oftalmologice periodice sunt esențiale, chiar dacă persoana cu diabet consideră că vede perfect. Depistarea precoce și tratamentul adecvat pot reduce riscul de pierdere a vederii”, avertizează medicul.

5. Stresul poate crește glicemia, chiar dacă nu am mâncat nimic

Există situații în care glicemia crește fără ca persoana să fi consumat alimente. Unul dintre mecanisme este răspunsul organismului la stres.

“În perioadele de stres fizic sau psihologic, organismul eliberează hormoni precum cortizolul și adrenalina. Aceștia mobilizează rezervele energetice și pot determina creșterea concentrației glucozei în sânge. Este un mecanism fiziologic de adaptare, util în situații de pericol, dar care poate îngreuna controlul glicemic, atunci când stresul este persistent.

Orice persoană care are diabet trebuie să știe că gestionarea stresului, somnul adecvat și activitatea fizică sunt, prin urmare, componente importante ale îngrijirii metabolice”, explică dr. Sorina Ispas.

6. Poți fi slab și totuși să ai diabet zaharat de tip 2

Greutatea corporală nu reflectă întotdeauna riscul metabolic.

Diabetul zaharat de tip 1 poate apărea indiferent de greutatea corporală. Dar și diabetul zaharat de tip 2 poate fi diagnosticat la persoane cu un indice de masă corporală normal.

“În realitate, unele persoane aparent slabe prezintă o acumulare excesivă de grăsime viscerală, adică grăsimea localizată în jurul organelor abdominale. Acest profil este cunoscut sub denumirea TOFI (Thin Outside, Fat Inside). Excesul de țesut adipos visceral se asociază cu rezistență la insulină, inflamație metabolică și risc cardiometabolic crescut. Prin urmare, nu doar greutatea contează, ci și distribuția țesutului adipos. O persoană poate avea o greutate considerată normală și, în același timp, să prezinte modificări metabolice importante”, a mai spus medicul.

7. Glucoza, monitorizată aproape în timp real, cu ajutorul senzorilor

Una dintre cele mai importante inovații în îngrijirea diabetului este monitorizarea continuă a glucozei, cunoscută prin abrevierea CGM (Continuous Glucose Monitoring).

“Acești senzori, aplicați pe piele, măsoară glucoza din lichidul interstițial și oferă informații repetate despre evoluția acesteia, atât ziua, cât și noaptea. Astfel, putem observa cum se modifică nivelul glucozei după masă, în timpul activității fizice sau în timpul somnului. Senzorii pot identifica episoade de hipoglicemie și hiperglicemie, aceste informații find importante pentru medic, atunci când decide ajustarea tratamentului. Este important de precizat că senzorii măsoară glucoza interstițială, nu direct glicemia din sânge, astfel încât pot exista diferențe între cele două valori, mai ales în perioadele de variație rapidă.Tehnologia ne oferă informații valoroase, dar interpretarea acestora trebuie făcută în context clinic”, a precizat dr. Ispas.

8. Diabetul gestațional poate dispărea după naștere, dar riscul metabolic rămâne

Diabetul gestațional este o formă de diabet diagnosticată în timpul sarcinii, care nu era cunoscută înainte de aceasta. În multe cazuri, valorile glicemiei revin la normal după naștere.

“Totuși, trebuie ținut cont de faptul că femeile care au avut diabet gestațional prezintă un risc crescut de a dezvolta, ulterior,diabet zaharat de tip 2. Din acest motiv, este recomandată reevaluarea metabolismului glucidic după naștere, de regulă printr-un test de toleranță orală la glucoză efectuat la o lună-trei luni, urmată de monitorizare periodică. În astfel de situații, alimentația echilibrată, activitatea fizică și menținerea unei greutăți sănătoase pot contribui la reducerea riscului ulterior”, explică diabetoloaga.

9. Diabetul poate afecta și sănătatea dinților și a gingiilor

Legătura dintre diabet și sănătatea orală este mai importantă decât pare la prima vedere. Persoanele cu diabet insuficient controlat prezintă un risc crescut de boală parodontală, o afecțiune inflamatorie care afectează țesuturile de susținere ale dinților.

“Ca mecanism, hiperglicemia poate influența răspunsul imun și procesele de vindecare, favorizând evoluția infecțiilor orale.

Relația este bidirecțională: inflamația parodontală poate contribui, la rândul său, la dificultăți în controlul glicemic.

De aceea, igiena orală și controalele stomatologice regulate trebuie să facă parte din îngrijirea persoanei cu diabet”, recomandă dr. Sorina Ispas.

10. Diabetul tip 2 poate fi prevenit sau întârziat prin alimentație?

Poate cea mai importantă informație este că diabetul zaharat de tip 2 nu este întotdeauna inevitabil.

“Unul dintre cele mai cunoscute studii în domeniu, Diabetes Prevention Program, a demonstrat că o intervenție intensivă asupra stilului de viață a redus incidența diabetului zaharat de tip 2 cu 58% la persoanele cu risc crescut, pe parcursul unei urmăriri medii de aproximativ 2,8 ani.

Intervenția a urmărit reducerea greutății corporale cu cel puțin 7% și efectuarea a minimum 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână.

Rezultatele au arătat că modificările susținute ale stilului de viață pot avea un impact major asupra riscului de diabet.

În alimentație, însă, nu există un singur aliment care să prevină boala. Contează modelul alimentar în ansamblu.

Legumele, fructele întregi, leguminoasele, cerealele integrale, nucile și sursele de grăsimi nesaturate pot face parte dintr-o alimentație favorabilă sănătății metabolice.

În același timp, reducerea consumului de băuturi îndulcite și evitarea excesului caloric sunt măsuri importante.

Nu trebuie să avem o alimentație perfectă. Avem nevoie de obiceiuri sănătoase pe care să le putem menține”, a mai spus medicul.

Insulina a transformat o boală fatală într-una tratabilă

Înainte de descoperirea insulinei, diabetul zaharat de tip 1 era, în general, o boală fatală.

“În 1921, Frederick Banting și Charles Best, împreună cu John Macleod și James Collip, au contribuit la dezvoltarea tratamentului cu insulină.

În 1922, Leonard Thompson, un adolescent de 14 ani, a devenit primul pacient care a beneficiat de tratamentul cu insulină.

A fost un moment care a schimbat istoria medicinei.

Astăzi, la peste un secol de la această descoperire, tratamentele moderne, monitorizarea continuă a glucozei și intervențiile asupra stilului de viață oferă persoanelor cu diabet perspective mult mai bune”, a declarat dr. Sorina Ispas.