Apa ar putea fi „raționalizată” altfel în perioadele de secetă / Un nou model propune restricții progresive pentru utilizatorii din amonte și compensații financiare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Seceta nu îi afectează în aceeași măsură pe toți cei care folosesc apa unui râu. Chiar și atunci când fiecare agricultor, companie sau comunitate respectă limitele legale de consum, cei aflați în amonte pot folosi o parte importantă din resursă înainte ca apa să ajungă la utilizatorii din aval. Un studiu publicat în Water Resources Research propune un sistem de distribuție coordonată, în care restricțiile devin mai severe pe măsură ce seceta se intensifică, relatează Phys, citat de Mediafax.

Cercetătorii susțin că o asemenea abordare ar putea reduce dezechilibrele dintre utilizatori și ar permite folosirea mai eficientă a cantităților limitate de apă. Modelul a fost testat pentru bazinul râului Yeongsan, din sud-vestul Coreei de Sud.

Utilizatorii din amonte ar reduce progresiv consumul

Jiheun Kim, cercetătoare la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, și colegii săi au analizat aproape 30 de ani de date și au comparat două scenarii. În primul, fiecare utilizator consumă cantitatea maximă permisă. În al doilea, restricțiile cresc odată cu severitatea secetei.

În sistemul propus, agricultorii, companiile și ceilalți utilizatori din amonte și din zona centrală a râului ar reduce treptat cantitatea de apă extrasă, astfel încât o parte mai mare să poată ajunge și la cei situați în aval. În cele mai grave episoade de secetă, modelul prevede chiar suspendarea temporară a captării apei pentru anumite categorii de utilizatori. Ideea de bază este că respectarea individuală a cotelor de consum nu garantează automat o distribuție echitabilă la nivelul întregului bazin hidrografic.

Beneficii economice estimate la aproximativ patru milioane de dolari

Simulările au indicat că gestionarea coordonată a apei ar putea aduce beneficii economice suplimentare de aproximativ patru milioane de dolari. Câștigurile nu ar fi însă distribuite uniform. Agricultorii și companiile din amonte ar putea suporta pierderi din cauza restricțiilor, în timp ce utilizatorii din aval ar beneficia de o disponibilitate mai mare a apei.

Din acest motiv, cercetătorii au analizat și diferite forme de compensare. Printre variante se numără reducerea tarifelor pentru utilizarea apei sau acordarea de sprijin financiar celor obligați să își diminueze consumul în perioadele de secetă severă. În anumite scenarii, beneficiile economice obținute prin cooperare ar putea fi suficiente pentru a acoperi aceste compensații.

O distribuție perfect egală nu este neapărat cea mai eficientă

Autorii avertizează însă că împărțirea perfect egală a apei nu reprezintă automat soluția optimă. Dacă restricțiile impuse unor agricultori sau companii sunt prea severe, aceștia ar putea refuza să participe la un sistem comun de gestionare. Prin urmare, modelul trebuie să găsească un echilibru între nevoile utilizatorilor și beneficiile generale pentru întregul bazin.

Cooperarea devine și mai dificilă atunci când cererea de apă crește sau când rezervoarele agricole pot elibera volume mai mici. În aceste condiții, beneficiile suplimentare generate de noul sistem se reduc, iar uneori nu mai sunt suficiente pentru compensarea celor afectați de restricții.

Aplicarea în teren ar necesita reguli clare și monitorizare

Cercetătorii subliniază că rezultatele provin din simulări informatice, nu dintr-un experiment desfășurat în condiții reale. Nu este clar, deocamdată, în ce măsură agricultorii, companiile sau comunitățile ar accepta voluntar reducerea consumului în schimbul unor compensații. Aplicarea unui astfel de sistem ar necesita monitorizarea atentă a cantităților de apă utilizate, reguli clare și acorduri între cei care depind de aceeași sursă. Studiul arată însă că gestionarea secetei nu înseamnă doar reducerea consumului. La fel de important poate deveni modul în care apa disponibilă este împărțită între utilizatori.

Pe măsură ce presiunea asupra resurselor de apă dulce crește, cooperarea dintre agricultori, industrie și comunități ar putea deveni una dintre componentele esențiale ale strategiilor pentru perioadele de secetă.