Cât gunoi de grajd se poate aplica la hectar/ Gunoiul de pasăre poate furniza până la 15 kg de azot pe tonă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Toamna este una dintre perioadele în care numeroase ferme aplică gunoi de grajd pentru a valorifica nutrienții din îngrășămintele organice și pentru a îmbunătăți fertilitatea solului. Cantitatea administrată trebuie însă stabilită cu atenție, atât în funcție de compoziția îngrășământului, cât și de reglementările privind utilizarea azotului.

Doza de gunoi de grajd aplicată pe terenurile agricole trebuie calculată în funcție de conținutul de azot al îngrășământului, pentru a respecta limita legală de 170 kg de azot pe hectar pe an.

Diferențele dintre tipurile de gunoi de grajd sunt semnificative: gunoiul de pui poate conține aproximativ 15 kg de azot pe tonă, de peste trei ori mai mult decât gunoiul de bovine.

Limita este importantă pentru fermieri deoarece gunoiul de grajd nu are o compoziție uniformă. Conținutul de azot variază în funcție de specia animalelor, modul și durata depozitării, gradul de fermentare și cantitatea de paie sau alte materiale utilizate în așternut.

Gunoiul de pui are cea mai mare concentrație de azot

Conform valorilor medii, conținutul de azot diferă considerabil între principalele tipuri de gunoi de grajd utilizate în agricultură.

Cantitățile sunt estimări matematice bazate pe conținuturile medii de azot indicate în sursă și pe limita de 170 kg N/ha. Ele nu reprezintă recomandări universale de fertilizare și trebuie ajustate pe baza analizelor îngrășământului și a cerințelor legale aplicabile fermei.

Gunoiul de pui este cea mai concentrată sursă de azot dintre cele prezentate. Cu aproximativ 15 kg de azot pe tonă, cantitatea necesară pentru atingerea limitei de 170 kg N/ha este mult mai mică decât în cazul gunoiului de bovine sau porcine.

Gunoiul de rață și cel de oaie au, de asemenea, concentrații relativ ridicate de azot, în timp ce gunoiul de bovine și cel de porc permit aplicarea unor cantități mai mari înainte de atingerea aceleiași limite teoretice.

Fermentarea poate modifica doza maximă

Valorile medii nu reflectă întotdeauna compoziția îngrășământului din fermă. De exemplu, gunoiul de bovine bine fermentat poate ajunge la un conținut de 5,5-6 kg de azot pe tonă, potrivit datelor citate de Farmer.pl

În acest caz, aplicarea a aproximativ 28-31 de tone la hectar ar furniza deja circa 170 kg de azot. Prin urmare, o doză calculată folosind valoarea medie de 4,7 kg N/t ar putea conduce la depășirea limitei dacă îngrășământul real este mai bogat în azot.

Pentru o gestionare mai precisă a fertilizării, analiza de laborator a gunoiului de grajd poate oferi informații despre conținutul de azot și de alți nutrienți.

Cunoașterea compoziției reale permite fermierului să calculeze mai exact aportul de nutrienți, să evite aplicarea excesivă și să planifice mai bine fertilizarea culturilor.