Cum lăsau muncitorii uneltele jos și fugeau la magazin când aflau că „s-a băgat marfă” la aprozar / Carnea și legumele erau printre cele mai căutate alimente, conform documentelor Securității

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cozi de sute de oameni, rafturi goale și șantiere abandonate temporar pentru cumpărături. Documente ale fostei Securități descriu penuria alimentară din România comunistă.

Rapoartele întocmite în județul Cluj și păstrate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) prezintă viața cotidiană din Dej, Turda și Câmpia Turzii. Realitatea consemnată în documente contrazicea propaganda oficială despre creșterea nivelului de trai.

Lipsa cărnii, mezelurilor, zahărului, uleiului și făinii devenise încă din 1980 o sursă importantă de nemulțumire. Atunci când apăreau alimente în magazine, vestea se răspândea rapid, iar oamenii abandonau alte activități pentru a prinde un loc la coadă, notează Mediafax.

Carnea era vândută după ore întregi de așteptare

Un raport din 17 octombrie 1980 consemna afirmațiile unui locuitor din Dej care cutreierase orașul fără să găsească mezeluri sau carne. În piață, un ou costa trei lei, ceapa ajunsese la opt lei kilogramul, iar cartofii la cinci lei. „Nu este nici zahăr la nici o prăvălie, rafturile sînt goale, nu ai ce cumpăra. Azi-mîine nu mai avem din ce trăi”, afirma o persoană citată într-un alt document.

La o măcelărie din cartierul Micro II din Turda, oamenii au început să formeze coada pe 16 octombrie, încă de la ora 7:00. Unii veniseră cu scaune pentru a putea suporta așteptarea.

La ora 16:30, carnea nu fusese încă pusă în vânzare, iar în fața magazinului se adunaseră aproximativ 300 de persoane. După ieșirea muncitorilor din schimb au izbucnit îmbrânceli, deoarece unii încercau să intre în fața cozii. Gestionarul magazinului a fost huiduit când le-a spus oamenilor că nu exista suficientă carne. La ora 21:00, în fața măcelăriei din centrul Turzii mai așteptau aproximativ 200 de persoane. Cantitatea era limitată la două kilograme pentru fiecare cumpărător.

Șantierul s-a golit când au venit gogoșarii

Penuria alimentară afecta inclusiv activitatea întreprinderilor socialiste. Un episod consemnat la Dej arată cât de importantă devenise vestea că într-un magazin „s-a băgat marfă”. Pe 30 septembrie 1980, la un punct de lucru al Consiliului Popular Municipal Dej lucrau două echipe de zidari și una de dulgheri. Când muncitorii au aflat că la aprozar sosiseră gogoșari, au plecat să stea la coadă.

Timp de aproape șase ore, la punctul de lucru nu a mai rămas niciun muncitor. Potrivit Securității, nu era un incident izolat. Era suficient ca un angajat să anunțe că undeva fuseseră aduse legume pentru ca oamenii să-și întrerupă activitatea.

Documentul rezuma comportamentul printr-o formulare sugestivă: muncitorii „pun uneltele jos și pleacă pentru aprovizionare”.

O oră de muncă pentru trei ardei

Rapoartele surprind și nemulțumirile legate de prețurile din piețe, unde puteau fi găsite uneori produsele absente din magazinele de stat. La Dej, muncitorii comparau salariul obținut într-o oră cu prețul alimentelor. Un meseriaș calificat constata că trebuia să muncească o oră pentru a cumpăra numai trei ardei. Oamenii se întrebau de ce statul nu putea aproviziona magazinele, obligând populația să cumpere alimente mai scumpe din piață.

În cazul zahărului, uleiului sau făinii, nici această alternativă nu era întotdeauna disponibilă. Când sosea un transport, în fața magazinelor se formau rapid grupuri numeroase. Numai o parte dintre cei aflați la coadă reușeau să cumpere, iar ceilalți plecau nemulțumiți.

Nemulțumirile despre alimente erau supravegheate

Documentele arată că problema nu era doar lipsa produselor. Oamenii puteau intra în atenția Securității pentru simplul fapt că vorbeau despre penurie sau criticau nivelul de trai. Comentariile despre rafturile goale erau descrise în rapoarte drept manifestări „negative” sau „tendențioase”. Într-un caz, Securitatea nota că persoanele care făceau asemenea afirmații urmau să rămână „în atenția” instituției și să fie luate „măsuri adecvate”.

Mărturiile datează din 1980, înainte ca austeritatea și raționalizarea alimentelor din ultimul deceniu al regimului Nicolae Ceaușescu să atingă apogeul. În anii următori, consumul populației a fost restrâns și mai puternic, în timp ce plata accelerată a datoriei externe a devenit o prioritate a politicii economice.