Descoperirea care ar putea reduce risipa uriașă de fructe. Un pliculeț cu argilă pus lângă ele ar putea încetini coacerea în timpul transportului și în supermarketuri

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un material banal, ieftin și disponibil aproape peste tot ar putea deveni un aliat împotriva risipei alimentare. Cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au modificat argila astfel încât aceasta să poată capta etilena, gazul produs în mod natural de fructe și care accelerează coacerea. Ideea lor este surprinzător de simplă: mici pliculețe sau pad-uri cu argilă tratată, introduse în ambalajele și containerele în care sunt transportate fructele și legumele.

Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică Applied Surface Science Advances.

Principiul seamănă cu cel al pliculețelor de silica gel pe care le găsim în cutiile de pantofi sau în ambalajele produselor electronice. Numai că, în loc să absoarbă umezeala, noul material ar „prinde” etilena.

Iar dacă tehnologia va funcționa și în condiții reale de transport și depozitare, miza nu este doar ca un fruct să mai reziste câteva zile. Producătorii ar putea, în anumite cazuri, să recolteze fructele mai aproape de momentul optim de coacere, ceea ce ar putea însemna și fructe mai gustoase pentru consumatori, potrivit thebrighterside.

Gazul invizibil care grăbește coacerea fructelor

Drumul unui fruct până la raftul supermarketului poate fi foarte lung. Bananele din America Centrală, mango din America de Sud sau roșiile cultivate în sudul Europei pot călători mii de kilometri înainte să ajungă la consumator.

Numai că fructele nu „așteaptă” cuminți în timpul transportului. Procesul de coacere continuă.

Un rol important îl are etilena, un gaz produs în mod natural de plante și fructe în timpul maturării. În aer liber, acesta se dispersează. În interiorul unui ambalaj sau al unui container de transport se poate însă acumula, iar concentrațiile mai mari pot accelera coacerea și, în cele din urmă, alterarea produselor.

Foto Dreamstime

Rezultatul este o problemă cunoscută în întregul lanț alimentar: o parte dintre fructe și legume se strică înainte să ajungă la consumator.

Nu se pierde doar mâncarea. Odată cu ea sunt irosite apa, energia, terenul agricol și celelalte resurse folosite pentru producție și transport.

De ce au ales cercetătorii tocmai argila

Echipa condusă de Heloisa Bordallo, profesor asociat la Institutul Niels Bohr al Universității din Copenhaga, a pornit de la un material cât se poate de comun.

Argila este abundentă, ieftină și netoxică și este deja utilizată într-o varietate de domenii.

„Argila este un material interesant pentru că este naturală, ieftină, netoxică și se găsește peste tot. Ideea noastră a fost: putem folosi chimia și fizica pentru a modifica argila astfel încât să capteze gazul și, în acest fel, să încetinească procesul de coacere? Am reușit să facem acest lucru”, explică Heloisa Bordallo.

Primele teste cu argilă netratată au arătat însă că aceasta putea absorbi doar cantități mici de etilenă.

Pentru ca ideea să poată avea o utilitate practică, cercetătorii trebuiau să găsească o modalitate prin care materialul să capteze mult mai mult gaz.

Au modificat structura argilei pentru a „prinde” etilena

Cercetătorii au folosit un proces chimic blând pentru a modifica structura argilei și a crea în interiorul acesteia spații microscopice capabile să rețină moleculele de gaz.

Cu cât numărul acestor mici spații este mai mare, cu atât argila poate capta mai multă etilenă.

Important este și faptul că materialul nu doar absoarbe gazul, ci îl poate reține, împiedicându-l să fie eliberat imediat înapoi în mediul din jur.

Karina Kovalchuk, prima autoare a studiului, spune că echipa înțelege acum mult mai bine mecanismele care stau în spatele procesului.

„Acum cunoaștem fizica și chimia fundamentală a procesului care influențează capacitatea argilei de a absorbi și reține etilena. Înainte nu știam acest lucru. Așa că acum putem controla și optimiza procesul, ceea ce este necesar pentru ca el să poată fi utilizat în industrie”, explică cercetătoarea.

Studiul a fost realizat de grupul condus de Bordallo de la Universitatea din Copenhaga, în colaborare cu Karina Kovalchuk și Leander Michels de la Lawrence Berkeley National Laboratory.

Un fel de pliculeț cu silica gel, dar pentru fructe

Poate cea mai interesantă parte a descoperirii este modul în care cercetătorii își imaginează utilizarea ei.

Nu vorbim despre instalații complicate sau despre schimbarea radicală a sistemelor de transport.

Argila tratată ar putea fi introdusă în mici pliculețe sau pad-uri care să fie puse direct lângă fructe și legume în timpul transportului.

„Ne imaginăm mici pungi sau pad-uri cu argilă sub formă de pulbere, care pot fi așezate împreună cu fructele și legumele în timpul transportului și care să absoarbă etilena – în același mod în care pliculețele care absorb umiditatea sunt adesea introduse în ambalaje atunci când cumpărăm, de exemplu, pantofi sau produse electronice”, explică Kovalchuk.

Pe măsură ce etilena este captată, concentrația gazului din interiorul ambalajului scade, iar procesul de coacere poate fi încetinit.

Pentru producători și comercianți, asta ar putea însemna mai mult timp pentru ca fructele să ajungă la destinație înainte să se altereze.

Fructele ar putea fi culese mai târziu. Și ar putea avea un gust mai bun

Există însă și un alt avantaj, poate mai puțin evident.

Pentru a putea suporta transportul pe distanțe mari, multe fructe sunt recoltate înainte de a ajunge la maturitatea deplină.

Este o soluție practică pentru logistică, dar există și un compromis: un fruct care se coace după ce a fost cules nu dezvoltă întotdeauna aceeași aromă, textură sau concentrație de zaharuri ca unul lăsat mai mult timp pe plantă.

Controlarea etilenei în timpul transportului ar putea permite, în anumite situații, recoltarea fructelor într-o etapă mai avansată de maturare.

„Dacă reușim să rezolvăm problema etilenei, obținem două lucruri bune. În primul rând, putem reduce problema globală a risipei alimentare. În același timp, ar putea deveni posibilă recoltarea fructelor mai târziu în procesul de coacere, astfel încât consumatorii să primească fructe care au gustul pe care ar trebui să îl aibă”, spune Bordallo.

De la laborator la containerele cu fructe

Deocamdată, însă, nu vom găsi aceste pliculețe printre merele sau roșiile din supermarket.

Cercetarea se află într-o etapă în care materialul trebuie optimizat și testat în condiții reale.

Echipa lucrează la găsirea unui echilibru între eficiența materialului și siguranța sa pentru mediu. Următorul pas este testarea în condiții similare celor din ambalajele comerciale, containerele de transport, depozite și spațiile de retail.

Abia aceste teste vor putea arăta cât de bine funcționează soluția în afara laboratorului și dacă poate fi utilizată la scară industrială.

Un avantaj important este însă materia primă: argila este ieftină, disponibilă pe scară largă și nu presupune utilizarea unor metale costisitoare sau a unor sisteme tehnologice complexe.