REPORTAJ | Drăgășani, orașul pe care podgoriile l-au făcut celebru. Povești despre vin, dar și despre monede romane, amfore antice și nemți mutați în Oltenia

În ultimii ani, în mai multe localități ale României oamenii redescoperă cum pot dezvolta orașele. De cele mai multe ori, cheia se dovedește reîntoarcerea la tradiții. Și la Drăgășani aceasta s-a dovedit o cale eficientă de a dezvolta economia locală.

La Drăgășani s-au brevetat trei soiuri de struguri autohtoni

Încă din cele mai vechi timpuri, faima localității Drăgășani s-a clădit în jurul vinurilor produse în podgoriile care înconjoară orașul. Amplasarea sa, de-a lungul Oltului, într-o zonă deluroasă, este ideală pentru cultivarea viței de vie. Lucru care, după cum demonstrează descoperirile arheologice, s-a petrecut încă din cele mai vechi timpuri. Dacii, apoi romanii se desfătau cu licorile produse în jurul Rusidavei, ale cărei ruine au fost evidențiate pe teritoriul orașului.

Chiar și în vremuri mai recente, când Drăgășani devenise un târg destul de mare, producția viticolă ocupa un loc central.

În anii comunismului, industrializarea nu a abătut cu totul atenția de la ocupația tradițională. Dimpotrivă: în oraș a fost înființat un Institut de cercetare-dezvoltare pentru vie și vin, care funcționează și astăzi. Printre realizările recente ale specialiștilor acestei unități de cercetare este brevetarea, în 2023 a unui nou soi de struguri, Alutus. Acesta este doar al treilea soi original al zonei, după Crâmpoșie și Negru de Drăgășani.

De aproximativ două decenii, când activitatea industrială din oraș s-a redus semnificativ, viticultura a redevenit o activitate de interes maxim.

Cum s-a născut „Frăția vinului de Drăgășani”

Cu precădere în ultimii 20 de ani, Drăgășani a redevenit un nume sonor în lumea vinurilor. Deși nu a fost niciodată uitat, timp de câteva decenii intrase într-un con de umbră. Apoi, probabil când lucrurile s-au copt, a reintrat în atenție.

Dintr-o dată au apărut mai multe crame care au devenit, în scurt timp, celebre pentru vinurile lor. Dar cum s-au petrecut lucrurile?

Pe de o parte, mai mulți urmași ai foștilor proprietari de vii și-au revendicat terenurile naționalizate de regimul comunist. Evident, cu tot cu viile aflate pe ele. Printre ei și multe nume cunoscute, precum Mugur Isărescu și Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției. Dar și o seamă de oameni fără nume sonore, dar cu spirit întreprinzător și care știau cum cresc strugurii și cum se face un vin de calitate. Unii dintre ei localnici, alții veniți din diferite zone ale țării. Ba chiar și din alte țări…

Investiții de milioane de euro

A fost primul pas. Apoi, a urmat o perioadă în care s-au făcut investiții masive. Ceea ce majoritatea oamenilor cred despre modul în care se produce vinul, prin zdrobire în linuri din lemn și fermentare în tocitori deschise, este doar o imagine idilică. Care funcționează doar în micile gospodării țărănești.

Vinul obținut astfel are meritul de a fi în proporție de 100% natural și, deseori, gustos. Dar vinul de calitate, pretabil învechirii și de calitate înaltă presupune alte tehnologii și utilaje. Și acestea costă, de multe ori, sume exorbitante.

Cuvele de inox cu răcire și presiune controlată, dispozitivele de desciorchinare și presele de zdrobire se plătesc cu sute de mii de euro. Așa se face că investiția pentru o cramă se ridică la sume de milioane de euro.

Oenologul, artistul vinului

Antreprenorii din Drăgășani, în mare parte, au știut să profite de fondurile europene acordate pentru reconversia viilor și de alte programe de viticultură. Alții și-au investit banii obținuți din alte afaceri în dezvoltarea liniilor de producție a vinurilor.

Un lucru, însă, este comun pentru toți: măiestria oenologilor pe care i-au solicitat.Căci fiecare cramă este catalogată și după numele oenologului său… Oenologul este specialistul care dă calitatea și gustul vinului. El este acela care hotărăște când strugurii sunt buni de cules, cum și cât se fermentează mustul, în ce condiții se maturează vinul. Și acestea sunt doar o parte dintre lucrurile pe care le fac.

De fapt, fiecare vin este o carte de vizită a oenologului care l-a creat. Unii specialiști (e drept, puțini) pot spune chiar, gustând un pahar, numele creatorului licorii.

Când vinul se întâlnește cu turismul

De câțiva ani încoace, cramele din Drăgășani au ajuns la nivelul de a putea produce și comercializa vinul produs în cantități suficiente pentru a ajunge pe piață. Vorbim despre cantități de la 200.000 la 400.000 de sticle anual. Fiecare produce o varietate de câte patru până la șapte soiuri, sub nume propriu.

Și pentru că peisajul zonei este unul mirific, parte dintre producători au integrat în afacerea lor și o componentă de turism. În cramele lor pot caza pe cei care doresc să afle la fața locului cum se produce vinul și să îi simtă tainele. Totul în compania bucatelor tradiționale oltenești și în peisajul de basm al podgoriilor.

Și, astfel, pe harta turismului oenologic românesc au apărut nume precum Casa de Vinuri Iordache, Domeniul Drăguși, Casa Bauer, Avincis, Casa Isărescu, Venetic, ca să dăm doar câteva nume. Altele sunt și ele gata să se adauge acestor deschizători de drumuri.

Povești cu vin, muncă și inspirație

Cert este că fiecare poartă în spate o poveste care vorbește despre vise împletite cu muncă, inteligență, inspirație. Iar despre fiecare dintre aceste povești, în parte, vom vorbi în articolele următoare.

Și doar pentru a vă stârni curiozitatea, dezvăluim câteva amănunte. Bebe Iordache, proprietarul Casei de Vinuri Iordache a descoperit un tezaur de monede romane de argint, pe un deal din Drăgășani.

Oliver Bauer a venit din Germania acum mai bine de 22 de ani. S-a căsătorit cu o buzoiancă și au devenit olteni și podgoreni de Drăgășani.

Iar la Avincis, domeniul familiei Stoica, un anume soi de vin se produce în amfore uriașe de ceramică, la fel ca în Antichitate.