Poți „înfometa” cancerul prin dietă? Dr. Irina Mateieș, specialist în nutriție oncologică, explică ce spune știința despre zahăr, dieta ketogenică și post

„Cum pot să înfometez cancerul?” sau „Ce să mănânc ca să nu mai hrănesc tumora?” sunt întrebări pe care medicii le aud frecvent în cabinet. În mediul online circulă numeroase teorii despre diete care ar opri dezvoltarea cancerului, însă puține au o bază științifică solidă. Dr. Irina Mateieș, medic primar în medicină de familie și nutriționist specializat în nutriția oncologică, la Clinica Amethyst din Cluj, explică pentru G4Food ce spun dovezile științifice despre legătura dintre cancer si zahăr, dieta ketogenică  și post.

Cancerul nu este o singură boală

“Primul lucru esențial: „cancer” este un termen umbrelă pentru sute de boli diferite. Deși celulele tumorale au câteva trăsături comune – creștere necontrolată, evitarea morții celulare programate (apoptoză), capacitatea de metastazare – fiecare tip de tumoră are particularități genetice și metabolice proprii.

Asta înseamnă că:

• tumorile pot folosi surse diferite de energie;
• metabolismul lor depinde de țesutul de origine;
• mutațiile genetice influențează modul în care folosesc nutrienții;
• interacțiunea cu hormonii și mediul intern diferă de la un pacient la altul.

Prin urmare, ideea unei diete universale care „oprește” orice cancer este nerealistă din punct de vedere biologic”, explică dr. Irina Mateieș.

Zahărul „hrănește” cancerul? Mit versus realitate

“Una dintre cele mai răspândite teorii susține că eliminarea zahărului ar „înfometa” tumora. Carbohidrații consumați sunt transformați în final în glucoză – principala sursă de energie pentru organism. Atât celulele sănătoase, cât și cele tumorale folosesc glucoza pentru a produce ATP (energia celulară).

În anii 1920, cercetătorul Otto Warburg a observat că multe celule canceroase preferă să producă energie printr-un mecanism mai puțin eficient, chiar și în prezența oxigenului – fenomen cunoscut astăzi drept „efectul Warburg”. Acest lucru explică de ce unele tumori consumă cantități crescute de glucoză.

Însă există un aspect esențial: organismul poate produce glucoză chiar și în absența zahărului alimentar, printr-un proces numit gluconeogeneză (din proteine și grăsimi).

Așadar, eliminarea zahărului rafinat este benefică pentru sănătatea general. În plus, nu oprește producția de glucoză și nu „înfometează” selectiv celulele tumorale. Celulele canceroase nu fac diferența între glucoza provenită dintr-o prăjitură și cea provenită dintr-o porție de legume sau cereale integrale”, afirmă medicul.

Dieta ketogenică și cancerul

Pornind de la ideea reducerii glucozei, a fost propusă ca adjuvant în cancer și dieta ketogenică (keto) – un regim foarte sărac în carbohidrați și bogat în grăsimi, care determină organismul să producă corpi cetonici.

“Teoretic, dacă reducem drastic carbohidrații, forțăm corpul să schimbe sursa de energie. Dieta keto a fost studiată în special în tumorile cerebrale, deoarece creierul consumă multă glucoză, dar poate utiliza și corpi cetonici. Deși există o anumită logică metabolică în spatele acestei abordări, rezultatele studiilor clinice sunt încă limitate. În plus, nu există dovezi solide că dieta ketogenică vindecă sau controlează cancerul. Prin urmare, dieta keto nu este recomandată ca standard terapeutic în oncologie. Mai mult, la pacienții cu risc de malnutriție, o dietă extrem de restrictivă poate face mai mult rău decât bine”, explică dr. Mateieș.

Restricția calorică, postul intermitent și cancerul

O altă ipoteză intens discutată este reducerea aportului total de energie sau alternarea perioadelor de alimentație cu post.

Sunt studiate:

• postul intermitent;
• dietele care mimează postul (aport foarte scăzut caloric, sub 500 kcal/zi în anumite zile);
• restricția calorică moderată pe termen lung.

Unele cercetări sugerează efecte promițătoare în anumite tipuri de cancer, însă:

• datele sunt încă în curs de evaluare;
• aceste strategii trebuie aplicate exclusiv în cadrul studiilor clinice sau sub supraveghere medicală;
• postul prelungit la pacienții oncologici poate duce la pierdere musculară și agravarea stării generale.

“Malnutriția este o problemă mult mai frecventă și mai periculoasă decât „supraalimentarea”, la pacienții cu cancer”, avertizează dr. Irina Mateieș.

Dieta săracă în grăsimi și cancerul

“Reducerea grăsimilor a fost studiată mai ales în cancerul mamar, inclusiv în formele triplu negative. Unele date sugerează un posibil beneficiu, în anumite contexte.

În cancerul de prostată, rezultatele sunt încă neconcludente.

Important este ca o dietă săracă în grăsimi poate fi luată în calcul doar dacă pacientul nu este subponderal și nu prezintă semne de malnutriție. De asemenea, orice modificare majoră trebuie discutată cu medicul oncolog sau cu un nutriționist specializat”, recomandă dr. Mateieș.

Reducerea proteinelor și a aminoacizilor, în cancer

“În anumite tumori (precum unele cancere cerebrale sau mamare), se studiază restricția unor aminoacizi precum serina și glicina. Deocamdată, însă, aceste strategii sunt experimentale și nu există suficiente dovezi pentru recomandare în afara studiilor clinice. Însă restricția proteică necontrolată poate afecta masa musculară și recuperarea. Deci, în concluzie, nu există o dietă care „învinge” cancerul. Metabolismul cancerului este extrem de complex și diferă de la un tip tumoral la altul. O soluție alimentară unică și „miraculoasă” nu este realistă din punct de vedere științific”, explică medicul.

Ce este cu adevărat important în cancer?

“Malnutriția este una dintre cele mai frecvente și periculoase probleme la pacienții oncologici. Restricțiile severe pot afecta toleranța la tratament și supraviețuirea. Obiectivul principal, în cazul pacientului oncologic, este menținerea masei musculare, a statusului nutrițional și a unei stări generale cât mai bune. Dieta trebuie personalizată, nu radicalizată. Un aspect esențial: pentru recidivă este suficient ca unele celule tumorale să supraviețuiască. În schimb, celulele sănătoase trebuie susținute constant pentru a funcționa optim. Prioritatea nu este „înfometarea” tumorii cu orice preț, ci susținerea organismului în timpul și după tratamentul oncologic, printr-o alimentație echilibrată, adaptată și bazată pe dovezi științifice”, spune dr. Irina Mateieș.