Foto: ADAR
Participarea României la marile târguri internaționale de vin ar trebui să fie, potrivit Dianei Pavelescu, secretar general al ADAR (Asociația Degustătorilor Autorizați din România), „unul dintre instrumentele-cheie prin care construim, consecvent și credibil, imaginea vinului românesc ca activ strategic de țară”.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Un exemplu este Wine Paris, descris drept „un reper major în calendarul internațional, cu dată fixă, cu mize comerciale clare și cu o relevanță care depășește cu mult simpla prezență formală într-un pavilion expozițional”.
Mecanismul administrativ și blocajele
Pentru ediția 2025, planul anual de târguri a fost depus încă din luna iunie de către APEV la ARICE, instituția responsabilă de promovarea exporturilor și organizarea participărilor externe.
„Planul de târguri a fost transmis către ARICE încă din luna iunie 2025, ceea ce înseamnă că evenimentul era cunoscut, previzibil și perfect planificabil din punct de vedere administrativ”, arată Diana Pavelescu.
Cu toate acestea, „bugetul nu a fost aprobat din timp, procedurile necesare nu au fost derulate anticipat, iar licitația pentru amenajarea standului național a fost demarată cu doar câteva zile înainte de deschiderea târgului, într-un interval care face imposibilă orice construcție coerentă de imagine și comunicare”.
În aceste condiții, rezultatul a fost „o participare bifată în grabă, lipsită de forță strategică și de capacitatea reală de a contribui la poziționarea vinului românesc pe piețele internaționale”. În locul unui concept integrat, „producătorii români apar fragmentați, fiecare încercând să se salveze individual într-un context care ar fi trebuit să servească un interes colectiv”.
Producători prezenți pe cont propriu
Zece producători au ales să participe pe cont propriu, suportând integral costurile: Averești, Oprișor, Domeniile Dropiei, Domeniile Franco-Române, SERVE, Familia Darabonț, Cotnari, Aurelia Vișinescu, Crama de Matei și Budureasca.
Cramele Recaș sunt prezente cu stand propriu, iar Crama Gârboiu participă în cadrul standului Concours Mondial de Bruxelles.
„Faptul că producătorii români sunt nevoiți să se organizeze individual, în lipsa unei structuri naționale funcționale, spune multe despre fragilitatea mecanismului de promovare externă. Nu este doar o problemă de execuție administrativă, ci una de viziune”, afirmă reprezentanta ADAR.
În opinia sa, „un stand național nu este o simplă cheltuială bugetară, ci un instrument de diplomație economică, un cadru care ar trebui să transmită consistență, profesionalism și încredere și o narațiune coerentă despre ce identitate poartă vinurile românești”.
Nevoia unei strategii asumate
Responsabilitatea nu revine exclusiv autorităților. „Dacă ne dorim ca vinul românesc să-și atingă cu adevărat potențialul în cadrul brandului de țară, este nevoie de o asumare mai fermă din partea tuturor actorilor implicați”, subliniază Diana Pavelescu.
Ea consideră că ar fi necesară „o presiune mai coerentă pentru schimbări legislative”, că trebuie „căutat sprijin în Ministerul Agriculturii” și implicați „deputații și senatorii din zonele vitivinicole”, astfel încât promovarea vinului să fie tratată explicit „ca un pilon al imaginii de țară, nu ca o anexă administrativă”.
În lipsa unei strategii multianuale, „vom continua să repetăm același scenariu din ultimii 20 de ani: reacții de ultim moment, soluții improvizate și prezențe lipsite de anvergură”.
Concluzia este clară: „Vinul românesc are potențial, terroir și o generație de producători care contează. Ceea ce îi lipsește nu este valoarea, ci cadrul care să o susțină și să o facă vizibilă.” Iar miza reală „nu este un târg anume, nu încă o ediție ratată, ci felul în care ne raportăm, ca industrie și ca stat, la a fi prezenți simbolic sau relevanți cu adevărat în marea lume a vinului”.
