foto: ilpost.it
În timp ce epidemia de Xylella continuă să se răspândească în nordul regiunii Puglia, în provincia Lecce, din Italia, unii măslini uscați afectați în trecut de această bacterie au reînceput să producă, relatează publicația Il Post.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
În anumite zone din Salento, teritoriul cel mai afectat în ultimii ani de bacteria Xylella fastidiosa, pe unii măslini aproape complet uscați au reapărut recent frunze verzi și măsline. Fenomenul a apărut în provincia Lecce, un punct între Marea Ionică și Marea Adriatică. Mai precis, este vorba de zone unde pete de culoare verde ale frunzelor noi alternează cu părțile de culoare maron închis ale arborilor uscați de bacterie.
Xylella este un dăunător extrem de nociv și deocamdată fără soluție. Provoacă „uscarea rapidă”, o boală care face ca măslinii să nu mai producă și să moară într-un interval de timp scurt după momentul când au fost atacați.
10 milioane de măslini contaminați
În lipsa unui tratament curativ, potrivit estimărilor regiunii, în regiunea Puglia, de departe cea mai afectată, din 2013 și până astăzi Xylella a contaminat aproximativ 10 milioane de măslini, mulți dintre ei fiind doborâți pentru a limita răspândirea bolii.
Epidemia a început chiar în provincia Lecce, unde acum se observă acest fenomen straniu. Faptul că astăzi tocmai aici apar oaze de măslini activi dintre cei aparent morți este ceva total neașteptat. Cauzele nu sunt încă înțelese și dar, odată descifrat acest mister, ar putea deveni extrem de relevante pentru a ajunge la posibile soluții curative sau preventive.
Capacitatea unor măslini afectați de Xylella de a-și reface o coroană funcțională și de a reveni parțial la producție este numită de cercetători „reziliență”. Este un răspuns al plantei la stresul provocat de bacterie, care continuă totuși să fie prezentă în coroană. A fost observat și la alte specii lemnoase, inclusiv la stejarii din California. Acest reviriment nu înseamnă nici vindecarea copacului, și nici cu absența infecției. Este mai degrabă o refacere vegetativă care permite arborelui să reia fructificarea.
În Puglia, fenomenul este documentat prin imagini satelitare și prin analize NDVI (Normalized Difference Vegetation Index), un indice care măsoară cât de „vie” și activă este o coroană. În acest moment nu există o explicație științifică unanim acceptată a fenomenului. Iar abordările legate de problema Xylella au fost până acum de două tipuri.
O abordare de tip natural care a dat rezultate în timp
Unii agricultori au încercat așa-numita „recuperare fără rețete”, adică fără a adopta tratamente noi față de cele din trecut. La Collepasso, în inima zonei Salento, Fabrizio Mastrogiovanni povestește că a moștenit „aproximativ 90 de plante care nu erau încă complet uscate” și că a ales să acționeze mai ales asupra solului din jurul măslinilor.
„De șapte ani am început un tratament cu gunoi de grajd, deci complet natural, curățând regulat terenul”, spune el. „În primul an nu am avut rezultate, în al doilea am văzut o creștere a regenerării. Între al patrulea și al cincilea an a început producția.” În 2024, Mastrogiovanni a produs „65 de litri de ulei”. Astăzi spune că plantele și-au revenit „în proporție de 80%”.
„Protocolul Scortichini”
Alți agricultori au încercat însă un tratament pe bază de cupru, zinc și acid citric, realizat și testat de un grup de aproximativ douăzeci de cercetători, printre ei agronomi, botaniști și chimiști, din diverse universități și institute de cercetare. Tratamentul este cunoscut sub numele de „protocolul Scortichini”, după numele unuia dintre ei.
Donato Minosi spune că l-a aplicat la cei 1.200 de măslini ai fermei sale din apropierea orașului Otranto, cu excepția a cinci plante folosite ca test. „Cele cinci au murit, celelalte continuă să producă”, afirmă el. La o scară mai mică, Stefano Ciardo spune că a aplicat acest tratament la 140 de arbori din zona Alessano, tot în provincia Lecce. „După un an au început să înverzească, după doi ani au început să producă.”
O explicație ar fi diminuarea concentrației de insecte care inoculează bacteria
Pentru mulți cercetători însă, reziliența nu are atât de mult legătură cu aceste tratamente, cât cu o reducere, la rândul ei, fără o explicație clară, a populației de insecte vector. Se numesc „sputacchina” (Philaenus spumarius) și care transportă bacteria înțepând arborii pe frunzele de care se hrănește.
Donato Boscia, cercetător emerit al Consiliului Național al Cercetării (CNR), care a făcut parte din echipa ce a izolat Xylella la începuturi, spune că această scădere „depinde de mulți factori și nu este cuantificabilă, deoarece lipsesc studii detaliate pe acest subiect, dar este observabilă empiric”.
O densitate mai mică a insectelor „înseamnă mai puține cazuri de «superinfecție», adică de reinoculare a bacteriei în aceeași plantă, deci lipsa dezvoltării unor simptome noi și șanse mai mari de refacere, mai ales la măslinii gestionați cu bune practici agronomice”, spune el.
Vincenzo Verrastro, administrator științific al CIHEAM (Centrul Internațional de Studii Agronomice Avansate pentru Mediterana) din Bari, adaugă un alt element care poate explica reziliența măslinilor din Salento.
„Prezența arborilor desfrunziți în Salento a redus, cu mare probabilitate, numărul de insecte vector pe unitatea de suprafață. Pentru a fi siguri, ar fi necesare noi eșantionări în zonele infectate, lucru care din păcate implică costuri considerabile.” Potrivit lui Verrastro, „nu există o legătură demonstrabilă de cauză-efect cu tratamente sau îngrijiri particulare care să explice această refacere și care să poate fi aplicate în alte zone.
Uleiul nou are o compoziție chimică diferită
Analiza uleiului obținut din măslinii care și-au recăpătat vigoarea, în mare parte din soiurile Ogliarola salentina și Cellina di Nardò, tipice Salento-ului, arată totuși unele noutăți importante. Potrivit lui Francesco Paolo Fanizzi, profesor de trasabilitate chimică a produselor agroalimentare la Universitatea din Salento, primele rezultate de laborator indică modificări chimice ale uleiului: o creștere a polifenolilor, compuși naturali din plante care au, printre altele, efecte antioxidante și antiinflamatorii.
„Uleiul este mai bogat, probabil pentru că planta, aflată sub stres, crește nivelul de polifenoli ca mecanism de apărare.” Uleiul din Salento era cunoscut ca un ulei „dulce”, cu conținut scăzut de polifenoli, folosit pentru a îndulci uleiuri mai amare și mai picante, în special pe cele din nordul provinciei Bari. „Acum, odată cu reziliența, observăm un posibil schimb de profil: va trebui verificat pe un eșantion mai larg și pe o perioadă mai lungă”, spune Fanizzi.
Epidemia a produs până acum pagube pe care regiunea Puglia și asociațiile de producători le estimează la aproximativ 2 miliarde de euro și este departe de a fi învinsă. Dimpotrivă, potrivit Serviciului fitosanitar regional, continuă să se extindă. În 2025 au fost identificate noi focare mai la nord de epicentrul inițial, iar bacteria a evoluat în trei variante.
Dacă în primii ani de la apariția sa în Salento bacteria devora hectare întregi de livezi de la un sezon la altul, astăzi se observă o încetinire a contagiunii. Potrivit Serviciului Fitosanitar Regional, această schimbare are o explicație climatică precisă: Xylella este o bacterie termofilă, atingând potențialul maxim de dezvoltare la temperaturi de aproximativ 28°C. Din acest motiv, în zone precum Bari și Foggia, unde iernile sunt mai aspre, agentul patogen întâmpină dificultăți majore în a se extinde și a supraviețui pe termen lung.
Costurile financiare ale epidemiei de Xylella
Efortul financiar și logistic depus de Regiune este unul fără precedent, bazat pe doi piloni principali. Primul vizează monitorizarea constantă, un proces de o amploare remarcabilă care, în anul 2025, a presupus analizarea a peste 150.000 de probe. Profesorul Salvatore Camposeo de la Universitatea din Bari subliniază că acesta este, probabil, cel mai important sistem de monitorizare vegetală din lume sub aspectul duratei și al volumului de date procesate. Costurile de operare se ridică la aproximativ 10 milioane de euro anual, sumă la care se adaugă compensațiile de 150 de euro acordate agricultorilor pentru fiecare arbore eliminat.
Al doilea pilon este reprezentat de Planul extraordinar de regenerare olivicolă, un proiect masiv cu un buget de 300 de milioane de euro. Din acest total, aproximativ 80 de milioane sunt destinate replantării terenurilor afectate cu soiuri rezistente sau tolerante la bacterie.
În prezent, soluțiile viabile se rezumă la patru varietăți: soiurile autohtone Leccino și Leccio del Corno, alături de varietățile create în laborator, Favolosa FS17 și Lecciana. Acestea din urmă au demonstrat o capacitate superioară de a limita încărcătura bacteriană și de a menține infecția localizată, oferind astfel o speranță reală pentru viitorul agriculturii din sudul Italiei.
