Colaj foto G4Food
Una dintre puținele referiri la preferințele culinare ale lui Alexandru Ioan Cuza, scrie Cosmin Dragomir, se regăsește într-o carte destul de obscură, care conține o simpatică povestioară în care personajele principale sunt bucătarul mitropolitului și domnitorul Al. Ioan Cuza.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
A. I. Cuza și supa de linte
Pretextul textului este o șotie a bucătarului prelatului, care îi gătea ciorba de linte cu zeamă de slănină, dar care susținea în fața Mitropolitului și a invitaților săi că este gătită de post. Domnitorul îl împrumută pe bucătar și până la urmă află secretul gustului deosebit al mâncărurilor ce nu trebuiau să fie de frupt. Din poveste aflăm și că „ciorba de linte cu salată de varză acră, în zeamă, tăiată fidea, dar și sferturi întregi, după gust, stropite cu ulei de nucă și presărată cu boia de ardei iute, era mâncarea favorită a lui Cuza-Vodă”.
Și tot specialistul în gastronomie românească povestește cum ar fi putut fi rețeta unui supe de linte din acele vremuri: „Această supă se face întocmai ca cea de fasole, cu deosebirea că la datul în masă, să adaogi o bucată bună de unt și caja de pâne prăjită să o pui după ce vei turna-o în castron”. Cartea în care a găsit Cosmin Dragomir rețeta este Rețete cercate în număr de 500 din bucătăria cea mare a lui Robert, întâiul bucătar al curții Franției, potrivit pentru toate stările, tradusă de Postelnicul Manolachi Drăghici.
Gătitul pe vremea Unirii
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în perioada de dinainte și după Unirea de la 1859, a fost tipărită o singură carte de bucate: „Bucătăria română, Carte coprindzětóre de maĭ multe rețete de bucate și bufet, Carte care coprinde 224 rețete de bucate, bufet” (Typografia Stephan Rassidescu), de Christ Iónnin, apărută în 1865.
Este de altfel și prima carte care folosește sintagma de bucătărie română, într-o perioadă în care intelectualii promovau termenii de România, români, românism, crede Cosmin.
În rest lumea mânca tocănițe cu sau fără carne, în funcție de ce avea fiecare prin buzunar sau bătătură, dulciuri făcute în gospodărie (cei care își permiteau), precum orezul cu lapte, vechi de secole prin bucătăria est-europeană.
Domnitorul care iubea cafeaua
Cuza era un mare băutor de cafea, un iubitor de cafenele și (între noi fie spus) un vicios. Fuma mult, bea cafea și nici muierile nu îi erau străine, dacă ne gândim unde și cum a fost găsit în momentul în care i s-a impus demisia.
Alex Mihai Stoenescu, în volumul Istoria loviturilor de stat în România, a afirmat chiar că moartea prematură a lui Cuza ar fi fost cauzată de consumul excesiv de cafea, tutun și de nopțile pierdute.
