foto: istock.com
Considerat astăzi floarea de la butonieră a cofetăriei napoletane, desertul numit babà are în spate o istorie extrem de cosmopolită. Care începe, aparent straniu, în Polonia acum mai bine de trei secole. Această istorie începe în secolul al XVIII-lea, la curtea regelui polonez Stanisław Leszczyński.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Legenda spune că acesta, nemulțumit de textura uscată a desertului său foarte asemănător cozonacului nostru, a decis să-l stropească bine cu lichior. Și, pentru că personajul său preferat din povestea „O mie și una de nopți” era ‘Ali Babà’, a botezat acest desert cu numele său, prescurtându-l.
Rețeta a fost apoi perfecționată la Paris de Nicolas Stohrer, celebrul cofetar al Mariei Leszczyńska, fiica regelui polonez, devenită soția regelui francez Ludovic al XV-lea. Acesta a adus cu el în capitala Franței siropul de rom și forma alungită ca de ciupercă a desertului.
Ulterior, desertul a fost adus la Napoli de către așa numiții monsù, maeștrii bucătari francezi angajați de aristocrația locală. Aici a avea să devină dintr-un privilegiu nobiliar într-un simbol al mâncării de stradă, celebrat în fiecare an pe data de 28 iunie.
Este un desert realizat dintr-un aluat care seamănă cumva cu cel de cozonac, dar este mult mai aerat și mai pufos. Dincolo de siropul cu rom care îl definește. Are o structură ca un burete, acesta fiind exact motivul pentru care absoarbe atât de bine siropul. Mai nou, sunt servite în chip de street food cu frișcă sau diferite creme, cel mai frecvent de vanilie sau de ciocolată.
Pentru cine are curiozitatea să-l încerce acasă, e de știut că se practică și în forme rotunde și mai mari, nu neapărat în formele similare celei de ciupercă. Mai jos, adaptarea unei rețete clasice pe care o propune revista La Cucina Italiana.
Ingrediente
• 250 g făină tip 00
• 3 ouă
• 75 g unt
• 30 g miere
• 15 g drojdie de bere proaspătă
• 5 g sare
• 500 g zahăr (pentru sirop)
• 200 g gem de caise (pentru glazură)
• 100 g rhum (pentru sirop)
Procedeu
Batem ușor ouăle și amestecăm jumătate din cantitate cu jumătate din untul lăsat la înmuiat (foarte moale). Sfărâmăm apoi drojdia de bere în făină și o frământăm cu amestecul de ouă și unt, adăugând restul ingredientelor până când obținem un aluat omogen. Îl acoperim cu un prosop dat în două și îl lăsăm să se odihnească timp de 30 de minute la temperatura camerei, apoi îl transferăm într-un poș de patiserie.
Ungem cu unt orice formă rotundă și puțin înaltă, e perfectă și o oală de inox sau de aluminiu și o umplem până la jumătate. Le lăsăm la dospit timp de 1 oră, apoi coacem la 190°C timp de aproximativ 25 de minute.
Cum preparăm siropul și glazura
Încălzim ușor zahărul cu 800 g de apă și coaja de la o lămâie netratată. Când dă în clocot, adăugăm romul și oprim focul.
În continuare, pregătim glazura: trecem gemul de caise printr-o sită și îl încălzim într-o crăticioară, diluându-l cu 70 g de apă. Se folosește gem de caise pentru că este bogat în pectină și devine ulterior ca un gel transparent.
Scufundăm desertul nostru când e gata în siropul cald, îl ținem puțin deasupra vasului să se scurgă, apoi îl transferăm pe un grătar așezat deasupra unei tăvi. Lăsăm să se răcească, apoi ungem cu glazura de caise folosind o pensulă.
Pentru a-l savura fără influențe, trebuie gustat și degustat întâi fără cremă.
