Sursa foto: pixabay.com
În România, rapița este cultivată de mai bine de 150 de ani. Caragiale o pomenește într-una dintre scrierile sale. Cu toate acestea, multă vreme a fost considerată ca pe un fel de rău necesar pentru rotația culturilor. În ultimii ani, însă, lucrurile s-au schimbat radical.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Conform statisticilor oficiale, încă din anul 1862 rapița era una dintre culturile curente. La începutul anilor 1900 ajunsese să fie practicată pe o scară destul de largă, apoi a urmat o scădere. În anii comunismului, însă, a avut loc o nouă relansare.
„Imediat după Revoluție, cultura rapiței aproape că a dispărut”, spunea Vasile Iosif, președintele AIPROM. „Era considerată o cultură ușoară. O semănai, apoi aproape că nu mai intrai în ea până la recoltare”, a mai arătat domnia-sa.
În ultimele decenii, însă, lucrurile s-au schimbat radical. Cererea de rapiță a crescut, dar au apărut și problemele legate de această cultură.
Până în anul 2007 majoritatea fermierilor foloseau soiuri modificate genetic, tolerante la anumite erbicide și insecticide. Odată cu aderarea României la UE, folosirea în cultură a acestor soiuri a fost interzisă. Ca urmare, tot mai mulți fermieri au abandonat-o. Așa se face că în anul 2015 doar 368.000 de hectare din cele aproape nouă milioane de teren arabil erau folosite pentru rapiță.
Între timp, cererea a crescut. Creșterea utilizării biocombustibililor a dat un impuls puternic acestei culturi. Fermierii au devenit interesați de ea nu numai pentru a avea o variantă în rotația culturilor. Așa se face că în acest an România a avut, după datele Eurostat, 788.000 ha cultivate cu rapiță. După alte date, s-ar fi ajuns chiar la 920.000 de hectare!
De ce aș cultiva rapiță?
Mulți fermieri au început să analizeze avantajele și dezavantajele culturii de rapiță. Vasile Iosif a sintetizat avantajele pe care le oferă această variantă. „Din rapiță se obține un ulei alimentar de foarte bună calitate, după cum afirmă nutriționiștii. Se prepară biocombustibili, ceea ce constituie un imbold serios. Șroturile sunt folosite ca furaje pentru animale. Există rețete pe bază de șroturi de rapiță care sunt recomandate pentru sporirea lactației. Iar peste toate acestea, rapița este și o foarte bună cultură meliferă”, a arătat specialistul.
Ca un corolar al celor prezentate, în ultimii ani piața a demonstrat că producția de rapiță poate fi valorificată rapid, la prețuri avantajoase. Astfel devine un instrument care îi ajută pe fermieri să obțină lichidități.
În ultimii ani, prețul a crescut constant. Dacă în primul trimestru al anului trecut prețul mediu pe tonă era de 1.950 de lei, în 2025 a urcat la 2.390!
La ora actuală, România ocupă locul patru în ceea ce privește suprafața cultivată și producția de rapiță în UE. Este surclasată doar de Franța, Germania și Polonia.
Partea întunecată a acestei povești este că în România capacitățile de procesare nu s-au dezvoltat pe măsura producției. Ele nu pot prelucra decât maximum 25 – 30% din ceea ce se produce. Restul pleacă în afara țării. Cea mai mare parte, peste 60%, în Germania și Belgia.
Conform cifrelor traderilor, din cele între 2,8 și 3 milioane de tone de rapiță produse în 2025 în România, cel mult 600.000 pot fi procesate intern…
Rapița, o cultură eficientă, dar nu pentru oricine
Dincolo de aspectele economice, rapița reprezintă și o provocare profesională pentru fermieri. Schimbările climatice au adus modificări și în cultura rapiței. O seamă de boli și dăunători, despre care nici nu se pomenea la începutul anului 2000, fac parte acum din peisaj.
„Cultura rapiței este o cultură tehnică și foarte dificilă”, a spus Cosmin Iancu, fermier din apropierea Capitalei, renumit pentru producțiile sale de rapiță. „Ne-am confruntat cu multe probleme în urmă cu câțiva ani. Una dintre ele era că pentru anumiți dăunători nu existau substanțe omologate și nu aveam cum să intervenim eficient. Un exemplu este molia verzei.”, a destăinuit el.
Laurențiu Buzdugan, unul dintre cei mai experimentați agricultori din România, a subliniat: „E clar că există un risc, dar acesta este pentru nepricepuți!”. Apoi a început să expună câteva dintre principalele probleme care pot apărea în această cultură. Conform părerii sale, rotația culturilor este foarte importantă. ”trebuie să te gândești la cultura de rapiță începând cu cultura premergătoare”, a sfătuit el.
Apoi a enumerat riscuri cum ar fi atacul dăunătorilor la răsărire ori creșterea prea mare în toamnă.
Menționăm că o listă completă a problemelor ridicate de cultivarea rapiței, precum și modul în care pot fi rezolvate, se poate găsi în lucrarea recent publicată a lui Laurențiu Buzdugan, „Rapița de toamnă”.
Un avantaj pentru fermele comerciale
Mai presus de toate, rămân însă cifrele și faptele. Rapița a dovedit în ultimii ani că poate aduce venituri sigure și rapide. În ultimul an, suprafețele totale cultivate cu rapiță le-au depășit pe cele de floarea soarelui, după unele date. Explicația constă și în faptul că rapița este mai avantajoasă în condițiile noilor manifestări climatice. Semănată mai târziu în toamnă poate beneficia de umiditatea din timpul sezonului rece. Floarea soarelui depinde în exclusivitate de ploile din a doua parte a primăverii și din vară.
În concluzie, spun specialiștii, fermele comerciale, care pot folosi tehnologii complexe, pot specula avantajul acestei culturi!
