FOTO: Dreamstime/ Artem Evdokimov
Nu toate proteinele care intră în metabolismul digestiv după ce mâncăm sunt digerate la fel. Unele dintre ele nu se digeră în stomac și ajung aproape intacte în colon, unde interacționează cu microbiota intestinală.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
O caracteristică ce poate influența major starea generală de sănătate, prin riscul de boli inflamatorii și tulburări metabolice pe care îl presupune alterarea florei microbiene din intestin. Efectele depind mai mult de proteina în sine decât de clasificarea în proteine animale sau vegetale.
Datele reies dintr-un recent studiu american, citat de ziarul italian Corriere della Sera, util în contextul unui curent de gândire care dă prioritate dietelor bazate pe multe proteine. Totodată, cercetarea aduce și unele clarificări în legătură cu presupusa opoziție proteine animale vs. proteine vegetale.
Cercetarea realizată de Universitatea de Stat din Carolina de Nord (NCSU), publicată în revista Food & Function, arată că nu toate proteinele se digeră în mod similar. Unele sunt digerate doar parțial și ajung în intestinul gros, unde interacțiunile lor cu microbiota intestinală – flora bacteriană care trăiește în intestin – pot avea efecte importante.
Cum a fost realizat studiul
Folosind spectrometria de masă de înaltă rezoluție, cercetătorii au analizat comportamentul proteinelor purificate provenite din șase surse diferite – soia, cazeină din lapte, orez integral, drojdie, mazăre și albuș de ou, atât la cobaii fără microbiotă intestinală (așa-numiții germ-free), cât și la alții cu floră intestinală normală.
Această metodă a permis echipei de cercetători să distingă ce proteine scapă digestiei gazdei și devin accesibile florei bacteriene.
„Am vrut să urmărim nu doar cantitatea de proteine digerate de organism, ci și care proteine specifice scapă digestiei pentru a interacționa cu microbiota intestinală din colon și, în cele din urmă, care proteine ajung să părăsească intestinul”, explică Ayesha Awan, autoare principală a studiului.
„Acest lucru este deosebit de important acum, când multe persoane încearcă să adauge mai multe proteine în dietă. Proteinele nedigerate complet ajung în colon, unde interacționează cu flora bacteriană locală, iar aceste interacțiuni nu au întotdeauna efectele dorite”, mai spune ea.
Proteinele din albușul de ou nu sunt atât de ușor de digerat precum se crede
Spre surprinderea cercetătorilor, în probele de fecale ale ambelor grupuri de șoareci au fost detectate proteine alimentare provenite din toate cele șase surse. Acest fapt sugerează că și proteinele considerate ca fiind foarte ușor digerabile pot ajunge în colon și pot deveni hrană pentru microbiota intestinală.
„De exemplu, albușul de ou este adesea considerat o sursă proteică foarte ușor de digerat, dar studiul nostru arată că o parte semnificativă scapă digestiei. În plus, proteinele din orezul integral reprezentau circa 50% din proteinele detectate în fecale, ceea ce arată că nu sunt digerate foarte eficient nici până în intestin, nici de către flora sa microbiană”, adaugă Awan.
Proteine vegetale vs. proteine animale. Sunt unele mai digerabile?
„De obicei ne gândim la diferențele dintre proteinele animale și cele vegetale, dar ceea ce descoperim acum este că diferențele reale țin de sursa proteică specifică, nu de categoria animal vs. vegetal”, explică, la rândul său, Manuel Kleiner, profesor de biologie vegetală și bacteriană la NCSU și coautor al studiului.
Studiul a mai arătat, pe de altă parte, și că flora intestinală influențează semnificativ proteinele care persistă în tractul digestiv. Anumite proteine din fiecare sursă sunt degradate mai mult la șoarecii cu floră intestinală activă, în timp ce altele se mențin sau chiar se acumulează.
Care proteine se digeră cel mai greu
Cercetarea a scos la lumină ceva care dă de gândit lumii științifice: mai multe proteine derivate din dietă, cu funcții importante pentru sănătatea organismului gazdă, se numără printre cele care prezintă cele care ajung nedigerate în intestin.
De exemplu, factori antinutriționali precum inhibitorul tripsinei Kunitz din soia și diverse proteine antimicrobiene din albușul de ou, printre care lizoenzima și avidina, scapă digestiei și devin disponibile microbiotei intestinale, riscând să o modifice în mod nedorit.
„Proteinele alimentare au un impact major asupra fiziologiei organismului. Dar încă nu știm dacă aceste proteine rămân intacte sau active atunci când ajung în colon”, afirmă Kleiner.
Rolul intestinului gros
Studiul este considerat foarte important și pentru faptul că a analizat mai multe zone ale tractului digestiv. Astfel, cercetătorii au descoperit că digestia din intestinul subțire este doar minimal influențată de prezența sau absența florei bacteriene. Diferențele în modul de procesare a proteinelor apar abia în intestinul gros și în fecale. Fapt care evidențiază rolul esențial al microbiotei intestinale în modelarea destinului proteinelor alimentare în colon.
„Această cercetare urmărește proteinele pe tot parcursul lor în intestin, nu doar la final. Cele mai mari diferențe le-am observat în intestinul gros, unde microbiota interacționează mai mult cu proteinele și le poate modifica sau degrada. Aceste interacțiuni pot influența producerea unor compuși precum acizii grași cu lanț scurt sau indolii, care pot afecta sănătatea gazdei”, mai explică unul dintre coautori.
