FOTO: Dreamstime/Muhammad Zinedine Yazid Nasuha
Karamat Ali, un fermier de 61 de ani din provincia Punjab, Pakistan, a renunțat la vite pentru panouri solare. A vândut o duzină de vaci și bivolițe, iar banii i-a investit într-un sistem care îi alimentează o pompă de apă subterană. Astfel își irigă câmpurile de orez mai ușor, fără a mai depinde de curentul electric instabil sau de motorina scumpă. „Alimentarea cu apă pentru orez este acum mult mai lină”, a spus el.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Povestea lui Ali este parte a unei schimbări rapide. Tot mai mulți fermieri din Pakistan renunță la motorină și la rețeaua electrică pentru a-și alimenta pompele de apă cu energie solară. Fenomenul a fost confirmat de autorități și analiști energetici, dar ascunde o problemă gravă: secarea pânzei freatice.
Irigații mai dese, culturi mai „însetate”
Documente ale autorităților din Punjab, obținute de Reuters, arată o scădere accelerată a nivelului apei subterane. Deși nu indică explicit cauza, interviurile cu fermieri sugerează o legătură directă cu boom-ul panourilor solare.
Șase agricultori au mărturisit că au început să-și ude culturile de orez mult mai des – uneori chiar de mai multe ori pe zi, folosind o tehnică numită „irigație prin impulsuri”. O astfel de practică nu ar fi fost posibilă cu pompe alimentate pe motorină sau electricitate din rețea, ambele costisitoare și greu de accesat constant.
În plus, tot mai mulți fermieri aleg orezul, o plantă mare consumatoare de apă. Suprafața cultivată cu orez în Pakistan a crescut cu 30% între 2023 și 2025, în timp ce terenurile cu porumb, o cultură mai puțin „însetată”, au scăzut cu 10%, potrivit datelor Departamentului Agriculturii al SUA.
650.000 de pompe alimentate cu energie solară
Estimările arată amploarea fenomenului. Economisul energetic Ammar Habib susține că, până în 2025, fermierii vor reduce consumul de electricitate din agricultură cu 45%, înlocuind alimentarea de la rețea cu panouri solare.
Datele analizate de Reuters indică faptul că 400.000 de pompe electrice au trecut deja pe energie solară, iar fermierii au mai cumpărat alte 250.000 de pompe noi din 2023 până acum. În total, aproximativ 650.000 de pompe solare funcționează în Pakistan.
Aceste detalii, prezentate pentru prima dată, arată că revoluția solară a agriculturii pakistaneze are un cost ascuns: accelerarea epuizării resurselor de apă.
Fenomenul nu este unic Pakistanului. Scăderea masivă a prețurilor la panourile solare – 80% între 2017 și 2023, datorită producției masive din China – a permis fermierilor din Brazilia până în Irak să treacă la această soluție. În Pakistan, creșterea tarifelor la energie din 2023 a accelerat și mai mult tranziția.
În Punjab însă, efectele asupra resurselor de apă sunt dramatice. Hărțile autorităților arată că, în 2024, nivelul apei a coborât sub pragul critic de 18 metri pe 6,6% din suprafața provinciei. În patru ani, zonele cu adâncimi mai mari de 24 metri s-au dublat.
Oficialii minimalizează riscul
Ministrul Energiei, Awais Leghari, a declarat în iunie că este „o concepție greșită” să afirmi că pompele solare secătuiesc apa subterană. Potrivit lui, fermierii extrag aceeași cantitate de apă ca înainte, doar că au înlocuit motorina cu energia solară.
Însă mărturiile fermierilor și extinderea suprafețelor cultivate cu orez contrazic această afirmație. Ministrul nu a răspuns ulterior solicitărilor de a comenta noile date.
Ministrul Irigațiilor din Punjab, Muhammad Kazim Pirzada, a recunoscut ambivalența situației. „Energia solară este bună pentru mediu pentru că e curată. Dar, în același timp, afectează pânza freatică.”
Fermierii: câștiguri rapide, riscuri viitoare
Pentru mulți agricultori, problema apei este una de mâine. Azi, ei văd doar avantajele imediate.
Mohammad Naseem, 61 de ani, spune că a economisit 2 milioane de rupii (aproximativ 7.000 de dolari) de când a cumpărat panouri solare acum patru ani. Este o sumă de patru ori mai mare decât PIB-ul pe cap de locuitor în Pakistan. În plus, recoltele sale de orez au crescut anual cu 400-600 de kilograme, iar calitatea boabelor s-a îmbunătățit.
„Spăl panourile cu apă. Dorm lângă ele”, a mărturisit Naseem, care le cară zilnic acasă de teama furtului.
Și alți fermieri, precum Rai Abdul Ghafoor, își doresc să-și permită investiția. „Panourile solare trebuie instalate cu orice preț”, spune el. Comunitățile rurale cumpără uneori panouri în comun, împărțind costurile și beneficiile.
Un comerciant din Lahore, Shahab Qureshi, a explicat fenomenul: „Fermierii vând terenuri, bijuterii sau fac credite doar ca să cumpere panouri. În cinci-șase luni își recuperează investiția.”
O criză care mocnește
Pe fondul tensiunilor cu India privind resursele de apă din sistemul fluviului Indus, autoritățile pakistaneze au început să reacționeze. În Punjab funcționează peste 40 de proiecte-pilot pentru reîncărcarea acviferelor, menite să reducă ritmul de epuizare și să stabilizeze alimentarea.
Se reabilitează și infrastructuri vechi, precum sifonul Ravi, construit în epoca colonială, pentru a stabiliza debitul râului. Dar specialiști independenți avertizează că aceste măsuri sunt insuficiente.
„Lipsește o cartografiere completă a puțurilor și un sistem de monitorizare în timp real”, a declarat cercetătorul Imran Saqib Khalid. „Fără o schimbare de guvernanță, epuizarea apei va continua necontrolat. În final, va afecta ce culturi putem planta și, implicit, securitatea noastră alimentară.”
Energia solară aduce economii rapide pentru fermieri și independență față de rețeaua electrică. Însă, în lipsa unor reguli clare și a unor măsuri de protecție, avantajul se transformă într-o amenințare pentru viitorul agriculturii pakistaneze.
Pe termen scurt, câmpurile de orez sunt mai verzi ca oricând. Pe termen lung, pânza freatică din Punjab riscă să sece.
