FOTO: Dreamstime/Aleksandr Volkov
Toamna nu se numără doar bobocii; din păcate, și persoanele intoxicate cu ciuperci necomestibile. Anul trecut, în octombrie, sute de persoane au ajuns la spital din cauza ciupercilor culese din pădure, în unele județe înregistrându-se cifre record de astfel de internări, multe cazuri soldându-se chiar cu decesul pacientului. Din păcate, oameni care nu au experiență în foraging culeg ciuperci și întreabă pe rețele sociale dacă sunt comestibile, iar alți oameni pur și simplu își dau cu părerea după ochi. În plus, mulți dintre consumatori se încred în diferite mituri populare de verificare a ciupercilor comestibile, metode infirmate de știință.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Folclorul este plin de așa zise modalități de a verifica dacă o anumită ciupercă este otrăvitoare, iar cele mai răspândite metode nu doar că nu au bază științifică, dar sunt și false, iar rezultatul crezut de multă lume poate fi chiar fatal. NU EXISTĂ NICIUN TEST SIMPLU, UNIVERSAL VALABIL pentru a verifica siguranța unei ciuperci. Singura metodă sigură este identificarea precisă pe baza caracteristicilor morfologice (pălărie, lamele, picior, volva, inel, habitat). Se poate face folosind atlase specializate sau consultând un micolog (specialist în ciuperci). Ba, chiar și în cazul cărților specializate, dacă cel care le culege nu are experiență poate confunda diferite specii. În unele țări, piețele unde se comercializează ciuperci sălbatice sunt controlate de micologi.
Am văzut în ultima perioadă sute de postări cu fotografii prin care oamenii cerea părerea pe rețele sociale despre comestibilitatea unor ciuperci găsite și culese. De multe ori chiar comentariile se contrazic, ca dovadă că nu te poți încrede în ce spun tot felul de străini care comentează la postare, chiar dacă mulți dintre ei sunt bine intenționați. Mai mult, o majoritate covârșitoare a acestora propagă tot felul de metode populare de verificare, care sunt demonstrate false.
Mituri și credințe fără nicio bază științifică
Iată cele mai frecvente mituri despre cum să verifici dacă o ciupercă este comestibilă ori ba. Nu uitați: dacă faceți o confuzie, acea ciupercă poate fi ultima dumneavoastră masă.
Sunt metode pe care să NU LE FOLOSIȚI NICIODATĂ. Sunt credințe fără nicio bază științifică.
„Dacă o ciupercă este mâncată de melci, insecte sau animale, este comestibilă și pentru om.”
🔴 Fals – metabolismul animalelor diferă; multe toxine nu le afectează, dar pot ucide oamenii.
„Ciupercile care nu își schimbă culoarea la tăiere sau rupere sunt sigure.”
🔴 Fals – unele dintre cele mai toxice specii (ex. Amanita phalloides, „buretele viperei”) își păstrează aspectul impecabil.
„Dacă pui o lingură de argint și nu se înnegrește, ciupercile sunt comestibile.” & „Dacă le fierbi împreună cu ceapă, usturoi sau pătrunjel și acestea nu își schimbă culoarea, ciupercile sunt comestibile.”
🔴 Fals – reacția chimică nu are nicio legătură cu prezența toxinelor.
„Ciupercile cu pălăria roșie și pete albe sunt singurele otrăvitoare.”
🔴 Fals – Amanita muscaria e toxică, dar există ciuperci letale cu aspect banal, albicios sau verzui.
„Ciupercile cu miros plăcut sau gust bun sunt sigure.”
🔴 Fals – Amanita phalloides are miros discret, plăcut, iar gustul e ușor dulceag.
„Dacă fierbi ciupercile de mai multe ori și arunci apa, devin comestibile.”
🔴 Periculos – unele toxine (amanitine, giromitrine) rezistă la temperaturi ridicate și rămân active.
„Toate ciupercile care cresc pe lemn sunt comestibile.”
🔴 Fals – există specii toxice care se dezvoltă pe trunchiuri (ex. Galerina marginata, mortală, seamănă cu ghebele comestibile).
„Ciupercile albe pe dedesubt (cu lamele sau pori) sunt sigure.”
🔴 Fals – multe specii mortale au lamele albe (ex. Amanita verna).
„Dacă le-ai mâncat o dată și nu ți-au făcut rău, sunt sigure și altă dată.”
🔴 Fals – toxicitatea poate varia în funcție de sol, climă, stadiul de creștere, cantitate consumată.
„Bătrânii din sat recunosc ciupercile după ochi, fără greșeală.”
🔴 Mit periculos – chiar și culegători cu experiență se pot păcăli, mai ales la specii foarte asemănătoare (ex. ciupercile de câmp vs. specii de Amanita).
