FOTO: Dreamstime/Igor Dutina
Mâncarea este un element comun tuturor culturilor. Fiecare popor are propriile tradiții culinare, dar unele dintre preparatele considerate „tradiționale” au origini neașteptate. De la ketchup-ul provenit din China la prăjiturile cu ciocolată inventate din greșeală, istoria unor alimente ascunde surprize care schimbă percepția despre ceea ce punem zilnic pe masă, arată listverese.com.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Ketchup – de la pește fermentat la rafturile americane
Considerat azi un simbol american, ketchup-ul își are rădăcinile în China. Termenul vine din dialectul hokkien „ke-tsiap”, un sos din pește fermentat foarte apreciat în sud-estul Asiei și nu avea nicio legătură cu sosul de roșii de azi. Britanicii au încercat să copieze rețeta, iar în 1732, Richard Bradley publica o rețetă pentru „ketchup în pastă”. Totuși, abia în 1876 Henry J. Heinz a creat varianta care a devenit celebră în SUA. Astăzi, 97% dintre gospodăriile americane au ketchup în frigider, dar puțini știu că povestea sa începe la mii de kilometri depărtare și din cu totul alte ingrediente.
Puiul prăjit – mai întâi scoțian, apoi american
Puiul prăjit este asociat cu sudul Statelor Unite și cu rețetele de „soul food”. Totuși, originea sa este în Scoția medievală, unde carnea de pasăre era gătită în grăsime încinsă. În secolul al XIX-lea, imigranții scoțieni au adus metoda în America, unde sclavii africani au transformat preparatul într-un simbol al bucătăriei sudiste. Colonelul Sanders a făcut celebră rețeta, dar rădăcinile sale sunt europene.
Clătitele – un deliciu cu peste 5.000 de ani vechime
Descoperirea din stomacul lui Ötzi, omul ghețurilor, arată că primele clătite erau consumate acum 5.300 de ani. În Grecia și Roma antică, erau preparate cu făină, lapte și miere. În Anglia Renașterii, se adăugau mere sau mirodenii. Thomas Jefferson, un mare admirator al acestui desert, trimitea rețete speciale prietenilor săi. Astfel, clătitele au traversat secolele și au ajuns să fie un mic dejun clasic în întreaga lume.
Baconul – invenție chineză adoptată de romani
Puțini știu că baconul a apărut în China în jurul anului 1500 î.Hr., când carnea de porc era sărată și uscată. Romanii au preluat tehnica și au creat „petaso”, carne de porc fiartă cu smochine și servită cu vin. Termenul „bacon” a evoluat în timp, derivând din cuvintele franceze, germane și teutonice pentru „spate de porc”. Abia în secolul al XVII-lea, baconul a ajuns să însemne exact ceea ce știm astăzi: burta de porc sărată și afumată.
Mac and cheese – între Italia și America
Macaroanele cu brânză par un produs tipic american, dar originile sunt în Italia medievală. Primele rețete erau mai apropiate de lasagna: foi de paste cu brânză și mirodenii. În SUA, există două povești paralele: unii cred că rețeta a apărut ca „budincă de macaroane” la mesele comunitare din Noua Anglie, alții îl creditează pe Thomas Jefferson, care ar fi adus un aparat de făcut paste din Italia și a adaptat rețeta cu brânză cheddar. Oricare ar fi adevărul, mac and cheese a devenit o mâncare accesibilă și apreciată.
Hamburgerul – de la preparat de lux la fast-food
Carnea tocată de vită, numită „Hamburg steak”, era considerată o delicatesă scumpă în Germania secolului al XIX-lea. Servită inițial ca un simplu burger fără chiflă, rețeta a ajuns în SUA. Abia în timpul Revoluției Industriale, un vânzător ingenios a pus carnea între două felii de pâine, oferind muncitorilor un preparat ușor de consumat. Așa s-a născut hamburgerul modern, devenit rapid simbolul fast-food-ului american.
Hot dog-ul – un „câine” născut tot în Germania
Cârnații subțiri inventați de Johann Georghehner în Germania au devenit cunoscuți drept „frankfurteri”. Numele „hot dog” s-a impus mai târziu, după ce studenții americani au glumit că acești cârnați erau făcuți din carne de câine. Departe de a le reduce popularitatea, porecla a prins, iar astăzi hot dog-ul este nelipsit de pe străzile americane și din stadioane.
Cartofii prăjiți – între Franța, Belgia și Spania
Deși numele sugerează originea franceză, cartofii prăjiți ar putea fi belgieni. Se spune că în timpul iernilor, când râurile înghețau și nu se mai putea pescui, localnicii prăjeau cartofi în locul peștilor. Soldații americani au popularizat preparatul în Primul Război Mondial, numindu-l „french fries”, pentru că în regiune se vorbea franceza. Alte teorii trimit la Spania, primul stat european care a descoperit cartofii în Peru. Indiferent de origine, rețeta a cucerit planeta.
Chili – o rețetă cu iz mistic
Legenda spune că o călugăriță spaniolă, Maria de Agreda, reușea să „călătorească în spirit” din mănăstirea sa până în Lumea Nouă. Acolo ar fi predicat și ar fi adus cu ea rețeta pentru chili. Deși povestea pare mai degrabă o fantezie, tradiția culinară a reținut-o ca pe un episod fondator. Cert este că chili-ul a devenit un preparat definitoriu pentru bucătăria americană, încărcat de legende și interpretări.
Biscuiții cu ciocolată – o greșeală delicioasă
În anii 1930, Ruth Graves Wakefield, proprietara hanului Toll House din Massachusetts, pregătea biscuiți cu ciocolată de gătit. Cum nu mai avea ingredientul principal, a folosit un baton de ciocolată semidulce de la Andrew Nestlé, pe care l-a mărunțit. Spre surprinderea ei, bucățile nu s-au topit complet, ci au rămas întregi, dând naștere celui mai faimos desert american: chocolate chip cookies. Astăzi, aceste prăjituri sunt nelipsite din cultura culinară americană și nu numai.
