Sursa foto: AgXeed
Inovatorii sunt adesea lipsiți de viziune. Aceștia doresc adesea ca noua tehnologie să facă exact ceea ce făcea vechea tehnologie, dar mai bine și mai ieftin, scrie Dr. Jess Lowenberg-DeBoer, cercetător în domeniul agriculturii la Purdue University. Adesea, aceștia sunt lenți în a realiza potențialul noii tehnologii de a face lucruri pe care cea veche nu le putea face. De exemplu, primii producători de tractoare doreau o mașină care să fie mai puternică decât o echipă de cai și mai ieftin de întreținut, dar care să îndeplinească în esență aceeași sarcină ca și caii în carne și oase. Le-a luat ceva timp pentru a realiza că nu erau constrânși de limitările tracțiunii animale, care putea oferi doar putere de tracțiune și putere de întoarcere. Tractoarele nu numai că aveau mai multă putere, dar aveau și o putere mecanică mai ușor de controlat (de exemplu priza de putere, sistemul hidraulic). Multe dintre dezvoltările sistemelor de cultivare din secolul XX ar fi fost mult mai dificile dacă ar fi trebuit să depindă de puterea oferită de roțile motoare de la sol. De exemplu, plantarea fără săparea pământului este posibilă cu ajutorul cailor (unii dintre membrii comunităților Amish o fac), dar este îndoielnic că ar fi fost inventată vreodată fără puterea tractoarelor și ușurința hidraulicii.
Articolele despre tractoare și alte echipamente autonome încep să apară în presa agricolă și de afaceri. De obicei, este vorba despre o mașină convențională în care șoferul a fost înlocuit de o combinație de calculatoare, sistem de poziționare globală (GPS) și senzori electronici. Beneficiile acestei abordări se concentrează de obicei pe o productivitate mai mare, deoarece:
- Calculatorul nu se îmbolnăvește sau obosește și nu are nevoie de timp liber.
- Poate funcționa cu toleranțe mai strânse (astfel încât fiecare rundă să fie la capacitate maximă de câmp), cu mai puține erori și la viteze mai mari.
- Vehiculele pot fi mai ușoare și mai ieftine prin eliminarea cabinei, scaunului șoferului și a comenzilor.
Răspunderea juridică
Unul dintre principalele dezavantaje ale mașinilor fără șofer pentru agricultură este răspunderea juridică. Spre deosebire de roboții din fabrici, mașinile agricole trebuie să lucreze în public. O singură știre despre o mașină defectă care intră și distruge curtea unui vecin sau despre o mașină care nu recunoaște un câine sau un copil și îl calcă, ar crea o furtună de publicitate negativă. Acest tip de accident nu este nou. Din păcate, în fiecare an, animale de companie și copii sunt răniți de tractoare și alte echipamente. Ceea ce este diferit în cazul echipamentelor autonome este percepția că accidentul a fost cauzat de lipsa unui om care să intervină.
Dacă echipamentele autonome vor deveni disponibile pe piață în numere foarte mari, companiile de asigurări vor insista probabil ca un șofer să fie prezent, fie și numai pentru a închide comutatorul în caz de defecțiune. Chiar dacă șoferul este prezent doar din motive de siguranță, el se poate îmbolnăvi, obosi sau poate avea nevoie de timp liber.
În cazul în care șoferul este repus în funcție, trebuie să se asigure din nou un scaun, o cabină și comenzi pe aceste vehicule și se pierd o parte din marile avantaje aduse de acestea.
Problema răspunderii este, de fapt, un aspect al acceptării acestei tehnologii de către comunitate. Acceptarea de către comunitate este o problemă în cazul tuturor noilor tehnologii și tinde să fie mai importantă atunci când noua tehnologie impune schimbări majore în moduri de viață stabilite de mult timp și/sau pare să prezinte un anumit pericol fizic. Nu toată lumea a întâmpinat cu brațele deschise sosirea automobilelor și a tractoarelor. Vehiculele motorizate au speriat caii. Unii oameni credeau că acestea reprezentau un pericol pentru siguranță. Crescătorii de cai au recunoscut rapid că transportul motorizat îi va scoate din afaceri.
Citește și: Tractoarele autonome, fără conducător: Ce caracteristici au, ce avantaje oferă și cât costă
„Oare oamenii se vor obișnui în cele din urmă cu echipamentele agricole autonome? Cu timpul, probabil că s-ar obișnui, dar poate numai după ce se va insista asupra unei serii de măsuri de siguranță. Pe lângă un călăreț care să apese comutatorul de oprire, ar putea exista cerințe legale ca terenurile cultivate cu echipamente cu telecomandă să fie împrejmuite pentru a-i împiedica pe copii să se rătăcească în calea echipamentelor. Acest lucru ar face ca echipamentul fără șofer de pe câmp să semene mai mult cu robotul din fabrică”, spune Dr. Jess Lowenberg-DeBoer.
În cazul culturilor cu valoare ridicată, cum ar fi culturile biotehnologice pentru farmacii, măsurile de siguranță suplimentare ar putea fi accesibile, dar pentru produsele de bază, precum grâul și porumbul, acestea ar putea face costurile inaccesibile.
Celelalte probleme asociate cu echipamentele agricole autonome pot fi probabil depășite cu ajutorul tehnologiei. Senzori și controale mai bune ar permite echipamentelor să se ocupe singure de blocaje. Pe lângă operarea echipamentelor, conducătorii auto colectează și informații (de exemplu, probleme legate de buruieni, boli și insecte, probleme legate de sol etc.). Dacă aceștia nu mai traversează câmpul în mod regulat, trebuie găsite alte modalități de a colecta date nestandardizate. Senzori mai buni ar fi de ajutor. Programele de cercetare îmbunătățite ar fi esențiale. Cu toate acestea, nu vom avea niciodată un senzor pentru fiecare problemă posibilă; o prezență umană periodică în câmp va fi probabil necesară în viitorul apropiat.
„Echipamentul autonom ideal ar putea fi mai degrabă un rotocultor decât un tractor cu tracțiune integrală”
Într-o mare măsură, problema răspunderii și a siguranței este una de percepție. Ea este generată de o preocupare pentru echipamentele mari care lucrează în public fără o îndrumare umană vizibilă. Dimensiunea este o problemă în acest caz. Un robot simpatic de tip R2D2 care lucrează pe câmp ar genera mult mai puține îngrijorări decât un tractor 4×4 controlat de la distanță, cu un utilaj uriaș atașat de el și care se deplasează cu 10 km pe oră.
Odată ce șoferul este eliminat, un echipament agricol mai mare nu mai este evident mai bun. Unul dintre principalele avantaje ale mecanizării motorizate a fost acela că permitea unei singure persoane să realizeze mai mult. Cu cât șoferul putea controla mai multă putere și cu cât echipamentul era mai lat, cu atât o singură persoană putea face mai mult într-un timp dat și cu atât costul forței de muncă era mai mic.
Cu ajutorul controlului computerizat, o singură persoană poate supraveghea un roi de mașini mai mici la fel de ușor ca și o persoană care putea supraveghea una mare. „Echipamentul autonom ideal ar putea fi mai degrabă un rotocultor decât un tractor cu tracțiune integrală”, notează Lowenberg-DeBoer.
Imaginați-vă un sistem agricol în care cea mai mare parte a muncii fizice este efectuată de mașini mici asemănătoare unor roboți, „droizi”, dacă dorim să folosim terminologia din Războiul Stelelor. Fiecare câmp ar putea avea unul sau mai mulți, în funcție de mărimea sa. Utilajele ar putea rămâne pe câmp pe toată durata sezonului, depozitate într-un șopron în colțul câmpului și puse în mișcare prin comenzi de la biroul fermei sau, poate, de la un computer aflat în pick-up.
Pentru câmpurile foarte mici (de exemplu, în zonele suburbane), mașinile ar fi suficient de mici pentru a fi încărcate în spatele unei camionete. O sarcină obișnuită de gestionare a exploatației agricole ar fi aceea de a aduce mașinile pe câmpuri noi și de a le pune la lucru.
Suprafața optimă pe care fiecare utilaj ar acoperi-o la o singură trecere este o chestiune tehnică ce ar depinde probabil de cultura și de designul echipamentului, dar pentru culturile în rânduri este posibil ca utilajul să lucreze pe unul sau două rânduri deodată. Mașina nu obosește și nu are nevoie de pauze, astfel încât ar putea lucra zi și noapte, acordând o atenție deosebită fiecărui rând. Acesta ar putea fi visul fermierilor ecologici, permițând practic grădinăritul la scară largă.
Acest tip de tehnologie ar avea implicații enorme pentru operațiunile agricole. Imaginați-vă momentul plantării într-o fermă mare. O astfel de fermă ar putea avea sute (sau mii) de mașini care plantează simultan. Acestea ar lua semințele, îngrășămintele și pesticidele (dacă mai sunt folosite) din containerele de păstrare din câmpurile lor. Intervenția umană este necesară în mai multe domenii: menținerea în funcțiune a mașinilor, aprovizionarea acestora cu inputuri și, mai ales, decizia cu privire la ceea ce ar trebui să facă mașinile.
Tehnologia are, de asemenea, implicații asupra valorii terenurilor agricole. Productivitatea solului ar continua să fie foarte importantă, dar dimensiunea și forma câmpurilor ar deveni mai puțin importante. Mașinile ar putea lucra cu ușurință în jurul copacilor, pietrelor, iazurilor și altor obstacole. Câmpurile mici din suburbii ar putea fi lucrate aproape la fel de eficient ca suprafețele mari de teren.
Concluzii
Este posibil ca echipamentele agricole autonome să reprezinte viitorul, dar există motive importante pentru a ne gândi că nu ar putea fi vorba doar de înlocuirea șoferului uman cu un computer. Ar putea însemna o regândire a modului în care se realizează producția agricolă. În special, odată ce șoferul nu mai este necesar, mai mare nu mai este mai bine. Producția agricolă poate fi realizată mai bine și mai ieftin cu un roi de mașini mici decât cu câteva mașini mari. Unul dintre avantajele mașinilor mai mici este că acestea pot fi mai acceptabile pentru comunitatea non-agricolă și că elimină problema compactării solului.
