FOTPO. Facebook Baia Mare Centrul vechi
Astăzi, Piața Libertății din Baia Mare sau Centrul Vechi, cum este cunoscut locul, este un spațiu animat de festivaluri, concerte, expoziții și terase pline de viață în serile de vară. Locuitorii și turiștii se adună aici pentru a petrece timp împreună, savurând atmosfera istorică a centrului vechi. Dar, în urmă cu câteva secole, același loc era punctul fierbinte al comerțului din zonă, unde târgurile aduceau laolaltă negustori veniți din Grecia, Imperiul Otoman sau Polonia, iar forfota zilnică dicta ritmul orașului.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Încă din secolul al XIV-lea, Baia Mare era recunoscută ca un centru economic în plină dezvoltare. Piața centrală, numită pe atunci Piața Mare, era locul unde se organizau târguri anuale și săptămânale. Documentele arată că aici se vindea de toate: de la animale și produse agricole, până la țesături, unelte sau mărfuri aduse de departe.
„„În zilele de târg era mare forfotă în piață și în jurul pieței. Pe lângă negustorii străini, comercianții și meșteșugarii locali își expuneau produsele diverse și de bună calitate. Nu trebuie să uităm că locuitorii satelor din jur, care făceau parte din domeniile orașului, asigurau cele necesare traiului zilnic cu produse ale muncii lor”, notează autorii Viorel Rusu și Lucia Pop în volumul „Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste”. Străinii aduceau condimente, stofe și obiecte prețioase, transformând Baia Mare într-un nod comercial important.
Orașul între piatră și lemn
În secolul al XVIII-lea, clădirile de piatră sau cărămidă aparțineau celor bogați sau instituțiilor – magistratul, casa fiscului ori sediul Ordinului Minoriților. Majoritatea locuitorilor de rând trăiau în case de lemn, unele fără fundație, clasificate drept „căsuțe”. Doar cei cu stare aveau pivnițe, multe dintre ele păstrate până astăzi sub clădirile centrului vechi. „Puține din casele de lemn aveau o fundație mai trainică sau pivnițe, acestea din urmă fiind elemente edilitare care indicau o stare socială ceva mai bună, construcțiile fără fundație fiind clasificate ca și <căsuțe>, ele nefiind prezente în piața centrală, ci doar la periferia orașului și pe domeniile din afara lui”, mai arată autorii.
Cercetările din 2003-2004 au scos la iveală aceste pivnițe medievale, care au inspirat scriitori precum Walter Übelhart. Romanul său „În afara cercului” evocă povestea unui argintar din secolul al XVII-lea, iar filmările au avut loc chiar în unul dintre beciurile istorice, unde acum funcționează un restaurant.
De la târg la modernizare
Secolele al XIX-lea și al XX-lea au adus urbanizare accelerată. Populația a crescut, meșteșugurile s-au diversificat, iar odată cu industrializarea au apărut cartiere noi și clădiri publice. Piața centrală s-a transformat treptat din loc de târg într-un parc destinat relaxării. Iar în perioada interbelică Baia Mare a primit statutul de stațiune balneo-climatică. Însă odată cu industrializarea intensă din perioada comunistă, orașul a pierdut acest statut, ajungând în anii ’80 al doilea cel mai poluat oraș din Europa.
După venirea comuniștilor, centrul orașului a devenit loc de adunări politice, mitinguri și demonstrații. Din anii ’60, orașul s-a extins cu cartiere muncitorești, cinematografe și instituții, consolidându-și statutul de reședință de județ.
Piața de azi
Între 2002 și 2004, Piața Libertății a trecut printr-o amplă reabilitare, în cadrul proiectului „Centrul de afaceri Millenium III”. Investiția de peste 4,4 milioane de euro a pus în valoare ansamblul medieval, declarat monument istoric, și peste 20 de clădiri de patrimoniu.
Astăzi, vizitatorii se plimbă pe același plan dreptunghiular păstrat de sute de ani, dar decorat modern și primitor. Vara, terasele dau culoare pieței, iar iarna, târgurile de sezon readuc spiritul vechilor negustori. Centrul istoric al Băii Mari nu mai e piața medievală unde se striga prețul mărfurilor. Dar continuă să fie inima orașului – un spațiu unde istoria și prezentul conviețuiesc armonios.
