FOTO: Colaj G4Food/Dreamstime/Eldin Hasanagic
Mazărea (Pisum sativum) este una dintre cele mai vechi plante cultivate de om, cu o istorie care se întinde pe aproximativ 10.000 de ani. Dovezi arheologice descoperite în situri din Orientul Mijlociu, în special în zonele care astăzi fac parte din Turcia, Siria și Irak, arată că oamenii preistorici o culegeau și o consumau încă din epoca neolitică. Inițial, mazărea era recoltată din varietăți sălbatice, dar treptat a fost domesticită, devenind o sursă constantă de hrană.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
În acea perioadă, alimentația depindea în mare parte de plante bogate în proteine și carbohidrați, iar mazărea a ocupat un loc esențial datorită conținutului ridicat de proteine vegetale, fibre și minerale. Ușor de cultivat și de depozitat în formă uscată, această leguminoasă a asigurat hrană în lunile reci, când alte alimente proaspete lipseau.
Apreciată în Grecia și Roma Antică
Răspândirea mazării în Europa a avut loc prin rutele comerciale și migrațiile din Orientul Mijlociu, ajungând în Grecia și Roma Antică, unde era apreciată nu doar ca aliment, ci și pentru proprietățile sale nutritive. În Evul Mediu era una dintre principalele surse de proteine pentru populația săracă, în special în perioadele de post religios.
Astăzi, mazărea este cultivată pe toate continentele și este folosită atât proaspătă, cât și uscată sau congelată. Moștenirea sa istorică rămâne însă un exemplu clar al modului în care o plantă modestă a modelat dieta și supraviețuirea oamenilor de-a lungul mileniilor.
