600.000 de țânțari modificați eliberați în grădini din SUA. Metoda ar putea reduce folosirea pesticidelor / Cum funcționează

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O companie americană testează o metodă neobișnuită de combatere a țânțarilor: eliberează în grădinile oamenilor sute de mii de exemplare masculi purtători ai bacteriei Wolbachia. Insectele nu înțeapă și au rolul de a împiedica reproducerea țânțarilor tigru, specie care poate transmite boli precum dengue, titrează Le Figaro.

Până la sfârșitul verii, aproximativ 600.000 de țânțari tigru masculi, din specia Aedes albopictus, urmează să fie eliberați în grădinile unor locuințe din zona Washingtonului, în cadrul unei inițiative private prezentate ca alternativă la folosirea pesticidelor.

Țânțarii masculi nu înțeapă

Todd Montgomery, fondatorul companiei Bee Safe Mosquito Control, deschide un recipient și eliberează sute de țânțari într-o grădină dintr-o suburbie a Washingtonului. Insectele sunt masculi, astfel că nu înțeapă oamenii.

Aceștia sunt purtători ai bacteriei Wolbachia. Atunci când se împerechează cu femele care nu au bacteria, ouăle rezultate nu mai eclozează, ceea ce reduce treptat populația de țânțari din zona tratată.

Compania comercializează metoda sub numele „ZAP Males”. Programul este destinat combaterii țânțarului tigru asiatic, o specie invazivă în regiune care poate transmite virusuri precum cel al denguei.

Inițiativa vine într-un context în care autoritățile americane sunt tot mai preocupate de extinderea bolilor transmise de țânțari. Temperaturile mai ridicate pot prelungi sezonul de activitate al insectelor și pot crea condiții favorabile pentru proliferarea lor.

25 de familii participă deja la program

Până acum, 25 de proprietari s-au înscris în program. Fiecare primește aproximativ 1.500 de țânțari masculi pe săptămână, timp de 16 săptămâni.

Montgomery spune că programul este deja complet pentru acest an și că firma primește rezervări pentru 2027.

Unul dintre motivele pentru care clienții aleg această metodă este dorința de a reduce utilizarea insecticidelor în apropierea locuințelor. Unele dintre substanțele folosite în mod obișnuit pentru combaterea țânțarilor, precum bifentrinul, ridică preocupări privind efectele asupra sănătății și mediului.

Sandra Marquardt, în vârstă de 67 de ani, spune că nu a folosit niciodată pesticide în grădină, deși a fost tentată să recurgă la ele din cauza țânțarilor. După aplicarea metodei, femeia afirmă că poate petrece din nou timp pe terasă și în grădină fără să fie deranjată constant de insecte.

Rezultatele nu sunt însă identice în toate grădinile. O altă participantă, April Chunko, în vârstă de 44 de ani, spune că nu a observat încă o diferență majoră, în condițiile în care în apropierea proprietății sale se află o zonă împădurită.

Wolbachia, folosită în mai multe țări

Metoda bazată pe Wolbachia este deja utilizată la scară largă în alte părți ale lumii. Singapore derulează unul dintre cele mai mari programe de acest tip, cunoscut sub numele de „Project Wolbachia”, început în 2016. În prezent, autoritățile eliberează peste 10 milioane de țânțari pe săptămână.

O cercetare publicată în New England Journal of Medicine a arătat că metoda poate reduce semnificativ populația de Aedes aegypti și riscul de infectare cu dengue, în anumite condiții.

În luna mai, Google a solicitat autorizație pentru eliberarea a 32 de milioane de țânțari în cadrul unui proiect similar în Florida și California.

Specialiștii avertizează că metoda nu funcționează la fel peste tot

Marcelo Jacobs-Lorena, profesor de entomologie la Johns Hopkins University, consideră că eficiența metodei poate varia în funcție de condițiile locale și de amploarea intervenției.

În opinia sa, reducerea permanentă a populației de țânțari prin eliberarea continuă a masculilor ar putea transforma intervenția într-un proces dificil de încheiat.

Cercetătorul susține o abordare diferită a utilizării bacteriei Wolbachia. În locul reducerii populației de țânțari, ar putea fi eliberați atât masculi, cât și femele purtătoare ale aceleiași tulpini de Wolbachia. Astfel, bacteria s-ar putea răspândi în populația locală, iar țânțarii ar continua să existe, dar ar avea o capacitate redusă de a transmite anumite boli.

Pentru compania americană, însă, obiectivul este diferit: reducerea numărului de țânțari din grădinile în care metoda este aplicată și diminuarea nevoii de tratamente cu insecticide.