VIDEO | Viorel Marin (ANAMOB): „Digitalizarea nu mai este un lux pentru fermieri” / Cum schimbă tehnologia agricultura românească

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Agricultura nu mai înseamnă doar experiență, instinct și muncă în câmp. Într-o perioadă în care schimbările climatice, lipsa forței de muncă și costurile tot mai mari pun presiune pe fermieri, tehnologia începe să devină unul dintre cele mai importante instrumente pentru supraviețuirea și dezvoltarea unei afaceri agricole.

Vezi galeria foto
4 poze

Senzori care măsoară în timp real condițiile din fermă, aplicații care pot avertiza asupra riscului de stres termic la animale, sisteme capabile să proceseze într-o fracțiune de secundă volume uriașe de date și inteligența artificială care funcționează ca un asistent permanent sunt doar câteva dintre soluțiile care încep să fie folosite inclusiv în România.

Invitat în podcastul G4Food, Viorel Marin, președintele Asociației Naționale a Industriilor de Morărit și Panificație (ANAMOB), vorbește despre transformările prin care trece agricultura românească, explică de ce digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate, cum poate o investiție de aproximativ 1.200 de euro să fie recuperată în doar câteva luni și de ce fermierii nu ar trebui să privească inteligența artificială ca pe un înlocuitor al omului, ci ca pe unul dintre cei mai valoroși colaboratori ai săi.

„Digitalizarea îi oferă fermierului mii de simțuri în plus”

Pentru mulți fermieri, digitalizarea pare încă un proces complicat, costisitor și greu de înțeles. Viorel Marin spune însă că, în realitate, ea a apărut ca răspuns la una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă agricultura modernă: lipsa specialiștilor și presiunea economică asupra fermelor, în special asupra celor mici și de familie.

„Agricultura, ca și multe alte domenii, duce din ce în ce mai mult lipsă de specialiști. În același timp, agricultura lucrează cu marje de profit foarte mici. Asta înseamnă că, mai ales pentru o fermă de familie sau o fermă mică, este aproape imposibil să își permită să angajeze superexperți, oameni care costă foarte mult. În aceste condiții apare digitalizarea. Dacă ar fi să explic foarte simplu ce înseamnă, ea îi oferă fermierului sute, mii sau chiar zeci de mii de simțuri pe care omul, în mod natural, nu le are.”

Foto Mihai von Eremia

Președintele ANAMOB spune că adevărata valoare nu constă doar în colectarea informațiilor, ci în capacitatea sistemelor digitale de a analiza volume uriașe de date și de a genera rapid soluții utile.

„Nu doar că aceste simțuri suplimentare colectează informații, dar ele sunt prelucrate cu o viteză extraordinară și pot genera rezultate și soluții aproape instantaneu. Fermierul primește sprijin pentru provocări pe care nici măcar o echipă întreagă de specialiști nu le-ar putea analiza la fel de repede doar cu ajutorul factorului uman. Astăzi, prin evoluția tehnologică și prin ceea ce numim inteligență artificială, putem procesa aproape orice volum de date într-un timp extrem de scurt și putem avea la dispoziție un asistent care cunoaște agronomie, utilaje, mediu, piață și întreg ecosistemul în care își desfășoară activitatea fermierul.”

În opinia sa, provocarea nu mai este existența tehnologiei, ci felul în care aceasta este prezentată oamenilor care ar trebui să o folosească.

„Problema este că digitalizarea trebuie adusă pe limba și nivelul de înțelegere al fermierului. Multă vreme, specialiștii IT au dat dovadă de suficientă aroganță și au venit cu soluții pe care le considerau perfecte, fără să explice de ce sunt utile și fără să țină cont de realitatea din teren. În plus, multe dintre aceste soluții erau foarte scumpe. Tocmai această combinație dintre complexitate și costuri ridicate a reprezentat una dintre cele mai mari bariere în acceptarea digitalizării. Fermierul este legat de pământ, de fenomenele naturale, de oameni și de problemele zilnice ale fermei. Dacă îi ceri să investească mult într-un sistem complicat, reacția firească este să îl respingă.”

Lipsa forței de muncă transformă tehnologia într-o necesitate

Viorel Marin spune că agricultura nu mai poate funcționa după modelul de acum două sau trei decenii. Lipsa specialiștilor este resimțită în tot mai multe sectoare, iar fermele mici sunt cele mai vulnerabile.

Foto Mihai von Eremia

În acest context, tehnologia nu vine să înlocuiască oamenii, ci să completeze ceea ce nu mai poate fi acoperit prin resursa umană.

„Digitalizarea nu trebuie privită ca un moft și nici ca un lux. Ea apare tocmai pentru că nu mai avem suficienți oameni pregătiți și pentru că fermele nu își permit să angajeze experți pentru fiecare domeniu. Dacă tehnologia este simplă, accesibilă și îi aduce fermierului bani în buzunar, atunci ea nu mai este o cheltuială, ci devine un instrument de lucru la fel de firesc precum tractorul sau instalația de muls. Important este ca soluția să îi simplifice viața și să îi demonstreze foarte repede că produce rezultate concrete.”

Inteligența artificială nu poate înlocui omul. „Nu are conștiință și nu are intuiție”

În ultimii ani, inteligența artificială a devenit unul dintre cele mai dezbătute subiecte și în agricultură. Mulți se întreabă dacă tehnologia va ajunge să înlocuiască fermierul sau dacă deciziile dintr-o fermă vor fi luate exclusiv de algoritmi.

Viorel Marin respinge această idee și spune că inteligența artificială trebuie privită ca un instrument extrem de puternic de analiză și procesare a informațiilor, însă niciodată ca un înlocuitor al omului.

„Se vorbește foarte mult despre inteligența artificială, dar trebuie să înțelegem că ea este, până la urmă, tot un program. Execută ceea ce a fost creată să execute, după chipul și asemănarea celui care a programat-o. Nu are conștiință și nici nu poate avea, pentru că matematica nu poate defini conștiința. În schimb, are o capacitate extraordinară de memorie și de procesare. Poate analiza aproape orice volum de date într-un timp extrem de scurt și poate deveni un asistent genial pentru fermier. Îi poate pune pe masă soluții, scenarii și variante de acțiune, dar decizia trebuie să rămână întotdeauna la om.”

Acesta spune că sistemele digitale trebuie să funcționeze permanent cu omul în centrul procesului decizional, indiferent cât de performante devin.

„Algoritmul nu trebuie lăsat să meargă de capul lui. Omul trebuie să rămână în bucla deciziei și, mai ales, să rămână factorul de decizie. Tehnologia îl informează, îi oferă variante și îl ajută să înțeleagă mai bine ce se întâmplă, dar hotărârea finală trebuie să îi aparțină lui.”

Cum au reușit câțiva senzori și niște aspersoare să crească producția de lapte și carne

Pentru a demonstra că tehnologia nu este rezervată doar marilor exploatații agricole, ANAMOB a coordonat în România proiectul european Farmtopia, un proiect-pilot care și-a propus să testeze gradul de acceptare a soluțiilor digitale în ferme mici și de familie.

„Principalul obiectiv al proiectului a fost să vedem dacă un fermier de familie acceptă o soluție digitală și dacă aceasta îi aduce un beneficiu real. Nu am plecat de la ideea că specialiștii stau într-un birou și construiesc ceva perfect pe care apoi îl dau fermierului. Tot timpul am dezvoltat soluția împreună cu fermierul, pe nivelul lui de înțelegere, ascultând problemele pe care le avea și încercând să găsim cea mai simplă rezolvare.”

Proiectul a făcut parte dintr-o inițiativă europeană în care au fost dezvoltate aproape 18 proiecte-pilot, fiecare adaptat unui alt sector agricol.

Foto Mihai von Eremia

În România, cercetătorii au ales să lucreze cu ferme de vaci din rasa Bălțată Românească, tocmai pentru a demonstra că și investițiile mici pot produce rezultate importante atunci când rezolvă o problemă concretă.

„Am mers pe principiul «small is beautiful». Cu cât soluția este mai simplă și mai bine orientată către o problemă reală, cu atât este mai eficientă. Nu ai nevoie de sisteme sofisticate, cum au marile corporații. Ai nevoie de tehnologie simplă, ieftină și care să îi aducă fermierului un câștig imediat și ușor de înțeles.”

Teoria este importantă, însă adevărata valoare a digitalizării se vede atunci când rezolvă probleme concrete dintr-o fermă. Tocmai de aceea, în cadrul proiectului european Farmtopia, coordonat în România de ANAMOB, cercetătorii au ales să lucreze direct alături de fermieri și să găsească soluții pentru una dintre cele mai costisitoare probleme din zootehnie: stresul termic provocat de caniculă.

Viorel Marin spune că primul pas nu a fost instalarea unor sisteme complicate, ci identificarea exactă a problemei.

„Ne-am întrebat unde apar cele mai mari pierderi într-o fermă. Fermierii ne-au spus foarte clar: în timpul verii, în perioadele de caniculă. Animalele intră într-o stare puternică de stres, se retrag la umbră, nu mai mănâncă și, dacă nu mai mănâncă, evident că scade producția de lapte și de carne. Până acum era privit aproape ca un fenomen inevitabil. Se spunea: asta este, vara pierdem. Noi am vrut să vedem dacă putem schimba această situație.”

Înainte de orice investiție, echipa a încercat să înțeleagă mecanismul care produce pierderea.

„Am izolat problema. Căldură, stres, efect. Animalul nu mai mănâncă și, dacă nu mai mănâncă, nu mai produce. Apoi ne-am întrebat ce trebuie să măsurăm ca să știm exact când apare stresul și cum putem interveni înainte ca el să producă efecte economice. Aici au intrat în scenă senzorii IoT.”

Acești senzori monitorizează permanent temperatura, umiditatea, presiunea atmosferică și alți parametri din adăposturile animalelor, iar datele sunt transmise automat către aplicația digitală, fără ca fermierul să fie nevoit să intervină.

„Fermierul nu trebuie să știe nimic despre tehnologie și nici să piardă timp cu ea. Senzorii sunt instalați acolo unde trebuie, măsoară permanent condițiile din fermă și trimit informațiile direct către aplicația care le analizează. Practic, fermierul își vede liniștit de treburile lui, iar sistemul lucrează în permanență pentru el. Tocmai asta este frumusețea unei soluții digitale bine făcute: omul nu trebuie să devină specialist IT ca să o poată folosi.”

Soluția nu a fost complicată: câteva aspersoare și informația potrivită, la momentul potrivit

După analiza datelor, soluția implementată a fost surprinzător de simplă.

Foto Mihai von Eremia

În locul unor investiții spectaculoase, cercetătorii au montat un sistem de răcire cu apă în zona în care animalele se hrănesc.

„Ne-am spus: dacă stresul apare din cauza temperaturii, atunci trebuie să eliminăm cauza. Am montat niște aspersoare cu apă rece exact în zona frontului de furajare, acolo unde vacile își scot capul ca să mănânce. A fost o soluție extrem de simplă. Când apărea canicula și porneau aspersoarele, vacile veneau imediat să se răcorească și, pentru că hrana era chiar în fața lor, începeau din nou să mănânce. Practic, am eliminat blocajul care genera pierderile.”

Imaginea rămasă în memoria echipei spune, poate, mai mult decât orice grafic sau statistică.

„A fost foarte interesant de observat. Când era foarte cald, animalele stăteau retrase la umbră. În momentul în care porneau aspersoarele, veneau cu o viteză extraordinară, se răcoreau și începeau imediat să mănânce. Asta a fost tot. N-a fost nevoie de tehnologii complicate. Am rezolvat o problemă foarte importantă printr-o soluție simplă, construită exact în jurul nevoilor fermierului.”

O investiție de aproximativ 1.200 de euro, recuperată într-un singur sezon

Una dintre cele mai mari temeri ale fermierilor rămâne costul digitalizării. Viorel Marin spune însă că experiența proiectului Farmtopia arată că investițiile nu trebuie să fie uriașe pentru a produce rezultate.

„Toată investiția – senzorii, soluția digitală, aplicația pentru telefon și automatizarea – a costat în jur de 1.200 de euro pentru fiecare dintre fermele-pilot. După primul an de utilizare am observat o creștere între 5 și 10% atât la producția de lapte, cât și la producția de carne, comparativ cu perioada obișnuită. Practic, investiția s-a recuperat doar din câștigul obținut în perioada caniculei. Vorbim de aproximativ trei luni de funcționare, nu de un an întreg. Din acel moment, tot ceea ce produce sistemul în plus înseamnă profit pentru fermier.”

Schimbările climatice transformă agricultura. „Nu mai putem lucra ca pe vremea bunicilor”

Dincolo de tehnologie, agricultura se confruntă cu o provocare care schimbă radical regulile jocului: schimbările climatice. Seceta, valurile de căldură, ploile torențiale și fenomenele meteorologice tot mai greu de anticipat îi obligă pe fermieri să ia decizii rapide și bine fundamentate, spune Viorel Marin.

„Costurile schimbărilor climatice pot fi uriașe. Dacă adunăm seceta dintr-un an, ploile care vin când nu trebuie din alt an, radiația solară excesivă și toate celelalte fenomene care au început să se manifeste tot mai des, efectele pot deveni devastatoare. Nu mai vorbim despre excepții, ci despre schimbări care tind să devină permanente și care modifică profund condițiile în care se face agricultură.”

Președintele ANAMOB atrage atenția și asupra fenomenului El Niño, care poate influența inclusiv agricultura europeană.

„Anul acesta se vorbește foarte mult despre fenomenul El Niño. Chiar dacă se manifestă în Pacific și nu lovește direct România, efectele climatice sunt interconectate la nivel planetar. Estimările arată că ar putea avea o intensitate comparabilă cu cea a fenomenului produs în urmă cu aproximativ o sută de ani, care a avut consecințe dramatice la nivel mondial. Vom vedea care vor fi efectele concrete, dar este încă un semnal că agricultura trebuie să fie pregătită pentru o lume mult mai imprevizibilă.”

În acest context, spune el, tehnologia nu mai reprezintă doar un avantaj competitiv, ci o condiție pentru supraviețuire.

Nu mai contează doar cât produci, ci cât te costă să produci

În opinia sa, competiția din agricultură și din industria alimentară nu se va mai da în următorii ani doar la nivelul producției, ci mai ales al eficienței.

„Competiția nu se mai joacă doar pe tehnologie în sensul clasic, ci pe eficiență. Contează cine produce cu costuri mai mici și cine reușește să fie mai eficient. De aceea le spuneam și morarilor sau producătorilor de pâine: poate că nu mai este momentul să investiți într-o fabrică nouă doar pentru că este mai mare sau mai modernă. Mai important este să investiți în eficiență energetică, în reducerea consumului și în scăderea costurilor de producție. Dacă produci scump, chiar dacă produci bine, riști să dispari din piață.”

Această schimbare de perspectivă este valabilă atât pentru ferme, cât și pentru industria alimentară, spune el, în condițiile în care energia și forța de muncă au devenit componente din ce în ce mai importante în costul final al produselor.

„Înțelepciunea populară nu mai este suficientă”

Președintele ANAMOB crede că agricultura modernă nu mai poate funcționa exclusiv pe baza experienței transmise din generație în generație. Schimbările climatice au făcut ca multe dintre reperele folosite de fermieri timp de zeci de ani să nu mai fie valabile.

„Dacă înainte tradiția îi oferea fermierului o anumită înțelepciune și putea să anticipeze, după anumite semne, ce urmează să se întâmple, astăzi lucrurile s-au schimbat complet. Vedem că plouă pe o stradă și două străzi mai încolo nu plouă deloc. Ploaia este anunțată peste cinci ore și vine peste treizeci de minute. Volatilitatea vremii este atât de mare încât acea înțelepciune populară nu mai este suficientă pentru a lua decizii.”

De ce România este în urma altor state europene: „S-a rupt legătura dintre fermier, cercetare și stat”

Deși România are unul dintre cele mai mari potențiale agricole din Uniunea Europeană, diferențele față de state precum Danemarca, Germania sau Olanda nu țin doar de nivelul investițiilor sau al tehnologiei, ci și de modul în care colaborează fermierii, cercetarea și instituțiile statului.

Viorel Marin spune că, în multe state europene, această colaborare funcționează de zeci de ani și a creat un climat de încredere care lipsește încă în România.

„Diferența este, în primul rând, una de natură societală și ține de relația dintre fermieri și autoritățile statului. În multe țări europene, autoritățile au venit constant cu informații corecte, cu exemple concrete și cu finanțări orientate spre nevoile reale ale fermierilor. În timp, agricultorii au căpătat încredere că ceea ce li se propune îi ajută cu adevărat. În România, din păcate, această legătură s-a rupt. A existat o perioadă în care cercetarea era foarte aproape de fermier, dar mare parte din acest sistem s-a destrămat. Au rămas oameni valoroși, însă foarte multe structuri și-au pierdut rolul pe care îl aveau odinioară.”

În opinia sa, digitalizarea nu poate avansa dacă fiecare categorie profesională vorbește o limbă diferită.

„Fermierul nu știe întotdeauna ce poate face digitalizarea pentru el, iar specialistul IT nu știe întotdeauna de ce are nevoie fermierul. De aceea este nevoie de co-creație. Trebuie să stea la aceeași masă, să construiască împreună și să vorbească pe aceeași limbă. Nu poți să vii cu o soluție făcută într-un birou și să îi spui fermierului că este perfectă dacă ea nu răspunde problemelor lui de zi cu zi.”

Fondurile europene nu sunt problema. Proiectele greșite sunt

Un alt subiect abordat în interviu este accesarea fondurilor europene, un domeniu despre care Viorel Marin spune că este afectat de o problemă mai puțin discutată: proiectele sunt construite, de multe ori, pentru a obține punctaj, nu pentru a răspunde nevoilor reale ale fermierilor.

„Autoritățile își fac partea lor. Construiesc măsurile, asigură resursele financiare și lansează apelurile de proiecte. Problema apare mai departe. Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă. Nimeni nu îți poate scrie proiectul în locul tău.”

Președintele ANAMOB este critic la adresa unei părți din piața de consultanță, unde accentul cade adesea pe aprobarea proiectului, nu pe succesul investiției.

„Beneficiarul trebuie să înțeleagă un lucru foarte important: consultantul nu este bun atunci când îți câștigă proiectul, ci atunci când proiectul ajunge la final și funcționează. Din păcate, foarte multe proiecte sunt construite pentru punctaj. Se introduc investiții de care fermierul nu are nevoie, doar pentru că aduc mai multe puncte la evaluare. Pe hârtie proiectul arată foarte bine, dar, după câțiva ani, fermierul descoperă că și-a pus singur o piatră de moară de gât.”

El spune că adevăratul rol al unui consultant este să aibă curajul să îl oprească pe beneficiar atunci când acesta cere mai mult decât poate susține.

„Un consultant bun trebuie să îi spună fermierului: «Nu ai nevoie de asta. Ai cerut prea mult. Investiția aceasta nu este potrivită pentru tine». Din păcate, nu întotdeauna se întâmplă așa. Mulți urmăresc doar aprobarea proiectului, fără să se mai gândească dacă investiția respectivă va fi sustenabilă peste trei, cinci sau zece ani.”

Industria alimentară trebuie să își recâștige piața din România

În finalul discuției, Viorel Marin abordează și situația industriei de morărit și panificație, dar și problema raportului dintre importuri și exporturi.

El spune că România are capacitatea de a exporta produse agricole, însă adevărata provocare este dezvoltarea industriei care adaugă valoare și consolidarea pieței interne.

„România are un potențial agricol foarte mare și este normal să exporte materie primă. Problema nu este exportul, ci faptul că trebuie să dezvoltăm producția cu valoare adăugată și să recâștigăm piața internă. Deficitul comercial poate fi redus în două moduri: fie exportăm mai multă valoare adăugată, fie reușim să înlocuim o parte dintre produsele pe care astăzi le importăm. Cele două direcții trebuie să meargă împreună.”

În opinia sa, presiunea costurilor este astăzi una dintre cele mai mari probleme pentru producătorii români.

„Costurile cu energia, cu resursa umană și cu celelalte cheltuieli au ajuns să cântărească mai greu decât materia primă în costul final al produselor. Sunt creșteri asupra cărora producătorul nu are niciun control, dar pe care este obligat să le suporte. Din păcate, în multe situații ajunge să vândă în pierdere. Vedem cum profiturile scad de la an la an, iar unele companii intră în insolvență sau chiar în faliment. Tocmai de aceea căutăm soluții pentru a reda competitivitatea producătorilor români pe piața internă.”

Mai mult, el spune agricultura viitorului nu va fi câștigată nici exclusiv de tehnologie, nici exclusiv de experiența acumulată în teren, ci de capacitatea de a le combina inteligent. Fermierii care vor înțelege să folosească digitalizarea, inteligența artificială și datele pentru a lua decizii mai bune vor avea un avantaj într-o lume în care schimbările climatice, costurile de producție și lipsa forței de muncă rescriu regulile agriculturii.

În interviul acordat G4Food, președintele ANAMOB vorbește pe larg și despre provocările din industria de morărit și panificație, efectele creșterii costurilor cu energia asupra producătorilor români, relația dintre retail și producătorii locali, accesarea fondurilor europene, schimbările climatice și modul în care agricultura românească poate rămâne competitivă în următorii ani. Interviul integral poate fi urmărit pe canalul de YouTube G4Food.