VIDEO | Fântâna de sănătate | Tulburările de alimentație sunt tulburări psihiatrice, nu simple probleme de dietă / Raluca Chișcu (psiholog): „Genetica încarcă pistolul și mediul apasă pe trăgaci” / Semne care pot indica o problemă

Tulburările de comportament alimentar, precum anorexia, bulimia sau mâncatul compulsiv, nu apar doar în adolescență și nu țin de lipsa de voință, ci sunt tulburări psihiatrice complexe. Explicațiile au fost oferite de psihologul și psihoterapeutul cognitiv-comportamental Raluca Chișcu, specializată în tulburări de alimentație, în cadrul podcastului „Fântâna de sănătate”, moderat de nutriționistul Tania Fântână.

Specialista a explicat că aceste tulburări au la bază o preocupare excesivă pentru greutate, forma corpului sau controlul alimentației.

„Noi considerăm că tulburări de alimentație sunt tulburări psihiatrice al căror nucleu psihopatologic este o preocupare excesivă sau valorizare excesivă a greutății sau formei corporale sau a controlului alimentației”, a spus Raluca Chișcu, în cadrul producției G4Food.

Potrivit sursei citate, cele mai cunoscute tulburări din această categorie sunt anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de mâncat compulsiv. Deși diferă prin manifestări, ele au același nucleu psihologic: preocuparea excesivă pentru controlul greutății sau al corpului.

De ce apar tulburările de alimentație

Apariția acestor probleme este legată de mai mulți factori care se intersectează. Există o componentă genetică, dar și factori sociali și psihologici.

„În rândul specialiștilor în tulburări de alimentație avem această vorbă, că genetica încarcă pistolul și mediul apasă pe trăgaci”, a explicat psihologul.

Printre factorii care pot contribui la apariția acestor tulburări se numără presiunea socială asupra corpului ideal, stigmatizarea persoanelor cu greutate mai mare, dar și trăsături precum perfecționismul, nevoia de control sau stima de sine scăzută.

De multe ori, punctul de declanșare este începutul unei diete restrictive, care se transformă în reguli alimentare rigide și în monitorizarea obsesivă a corpului.

„Factorul declanșator întotdeauna îl considerăm momentul în care persoana începe o dietă sau în comportament restrictiv, care ulterior se transformă în reguli extrem de rigide legate de alimentație și în aceste verificări aproape obsesionale ale formei și greutății corporale”, a spus Chișcu.

Nu este o problemă de voință

Unul dintre miturile frecvente este că persoanele cu tulburări de alimentație ar putea să se oprească dacă ar avea suficientă voință.

„Nu este o problemă de voință sau de lipsă de înțelegere, ci de o tulburare care împiedică să facă aceste schimbări”, a explicat psihologul.

În multe cazuri, părinții sau apropiații încearcă să rezolve situația prin sfaturi nutriționale sau prin presiuni pentru a mânca normal, însă fără o intervenție psihologică problema persistă.

Rolul familiei și al mediului social

Mesajele despre corp și alimentație transmise în familie pot influența relația copiilor cu mâncarea.

Psihologul spune că accentul ar trebui pus pe dezvoltarea unor obiceiuri sănătoase, nu pe greutate sau pe aspectul corpului.

„Cred că noi ca părinți avem mai degrabă responsabilitatea să ne protejăm copiii și să-i învățăm să fie mulțumiți și satisfăcuți cu corpurile pe care le au și să profite la maxim de corpurile pe care le au, învățând în același timp să aibă grijă de ei”.

Presiunea excesivă asupra greutății sau comentariile despre corp pot avea efectul invers celui dorit și pot contribui la apariția unor comportamente alimentare problematice.

Tulburările pot apărea și la vârsta adultă

Deși mult timp au fost asociate cu adolescența, tulburările de alimentație apar și la vârsta adultă sau la vârsta mijlocie.

Potrivit psihologului, perioada perimenopauzei și a menopauzei poate fi o „fereastră de vulnerabilitate”, din cauza schimbărilor hormonale și a transformărilor legate de identitate și de imaginea corporală.

„Vedem că din ce în ce mai multe persoane, mai ales de vârstă mijlocie, tind să dezvolte astfel de tulburări”, a explicat Chișcu.

Problema este că, la această vârstă, simptomele sunt adesea mai greu de observat. Din exterior, comportamentele pot părea sănătoase, precum consumul de salate sau exercițiul fizic regulat, însă pot ascunde o suferință psihologică.

Semne care pot indica o problemă

Printre semnele subtile ale unei tulburări de alimentație la vârsta adultă se numără preocuparea excesivă pentru nutrienți, calorii sau greutate, restricțiile alimentare rigide și activitatea fizică dusă la extrem.

„Când regulile devin un pic prea rigide, ăsta este un semnal de alarmă”, spune psihologul.

Un alt indiciu este momentul în care alimentația sau exercițiul fizic ajung să influențeze starea emoțională sau viața socială.

Cum începe recuperarea

Primul pas pentru o persoană care suspectează o tulburare de alimentație este evaluarea psihologică.

„Probabil că cel mai bine pentru o persoană care are o îngrijorare legat de un posibil diagnostic ar fi să se adreseze întâi unui psiholog pentru evaluare psihologică”, a spus Chișcu.

Tratamentul include reglarea comportamentului alimentar, dar și lucrul asupra relației cu propriul corp și asupra valorilor personale.

„Avem nevoie să ne găsim un nou scop în viață la vârstă mijlocie, să ne redefinim cumva adaptat la perioada aceasta de viață prin care trecem”, a concluzionat psihologul.