Le tigelle, mini turte din aluat de pâine cu model geometric pe ele. Fac parte din tradiția din zona orașului Bologna, în Italia, și se mănâncă și în combinații dulci, și sărate

O altă variantă interesantă de flat bread, pâine plată asemănătoare turtelor pe care le făcea bunica. Și care ar fi bine să fie reconsiderate pentru că fac parte din istoria lumii și ne dau posibilitatea ne hrănim chiar și când nu avem pâine cumpărată, fără să pierdem prea mult timp. Înainte să apară cuptoarele moderne, așa era pâinea de zi cu zi a oamenilor și acest patrimoniu merită conservat.

Asemănătoare cu la fel de cunoscutele english muffins, le tigelle sunt niște turte mici și subțiri specifice zonei din jurul orașului Bologna, în Italia. Se prepară tot din aluat de pâine dar au o caracteristică aparte. Sunt rumenite și crocante în exterior și moi în interior și se consumă calde, imediat ce sunt gata.

Cele originale se coc într-o formă in care ies cu model, ceea ce le deosebește de toate celelalte pâini coapte direct pe o suprafață caldă, și nu în cuptor. Dar în lipsa formei speciale se pot face și simple, coapte direct pe plită sau într-o tigaie de fontă.

Atunci când vine vorba de mâncare, ochiul își vrea și el partea sa, mâncarea își îndeplinește complet funcția atunci când este și o hrană a spiritului și nu se adresează doar corpului.

Rețeta pentru tigelle emiliane

Se pot prepara din orice aluat de pâine, dar dacă tradiția regiunii Emilia Romagna indică faptul că aluatul pentru tigelle cere untură și ceva lapte. Ceea ce le face cu atât mai speciale și cu o treaptă mai sus decât pâinea obișnuită.

Ingrediente pentru circa 20 de tigelle

• 500 g făină obișnuită de panificație

• 150 ml lapte călduț

• 100 ml apă minerală

• 30 g untură

• 10 g drojdie proaspătă de bere

• 10 g sare

• 5 g zahăr

Procedeu

Se dizolvă drojdia și zahărul în laptele călduț. Se lasă amestecul 5-10 minute până începe să facă spumă, semn că drojdia a început să lucreze.

Într-un bol mare, punem pe rând făina, laptele cu drojdia, apa minerală și untura. Începem să frămâm și pe final aădugăm sarea. În circa 10 minute obținem un aluat elastic și neted, pe care îl lăsăm la dospit în același bol uns cu puțin ulei.

Acoperim cu folie de plastic și în circa 2h aluatul își va dubla volumul. Acum în întindem pe o suprafață presărată cu puțină făină. Trebuie să nu fie în final mai gros de 1 cm.

Acum le tăiem folosind un simplu pahar, diametrul ideal fiind nu mai mare de 8 cm. Discurile de aluat se mai lacă încă puțin pe suprafața de lucru acoperite, apoi se coc. Tradițional, într-o formă care se numește tigelliera. Dacă nu, e suficientă o tigaie groasă de fontă. Se țin circa 4 minute pe fiecare parte, până se umflă ușor și devin aurii și rumene. Din forma lor specială ies cu un model în formă de floare pe ele.

Se servesc la orice masă a zilei, inclusiv la micul dejun, cu brânzeturi, mezeluri, dar și cu unt, miere, dulceață sau cremă de ciocolată. Fac foarte bine pereche cu cafeau aromată la prima oră a dimineții, chiar și fără nimic pe ele.