Secretul unei recolte bogate de roșii? „Lasă plantele în pace” / Metoda neobișnuită a unui cultivator care deține peste 7.000 de soiuri

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cultivarea roșiilor este asociată, de regulă, cu udări frecvente, copilit, legarea plantelor de araci și multă atenție pe tot parcursul verii. Un cultivator din Austria susține însă că exact opusul poate aduce rezultate spectaculoase: mai puțină intervenție și mai multă încredere în capacitatea plantei de a se adapta, conform publicației Saveur.

Erich Stekovics, fermier din sudul Austriei și deținătorul uneia dintre cele mai mari colecții vii de tomate din lume, cu peste 7.000 de varietăți, și-a construit reputația printr-o metodă care contrazice multe dintre recomandările clasice din grădinărit.

După studii de teologie, Stekovics a învățat agricultura prin observație și documentare, iar în prezent este considerat unul dintre cei mai cunoscuți specialiști europeni în cultivarea tomatelor.

Vă recomandăm să citiți și: VIDEO | George Tuță: „Vrem să dezvoltăm o rețea de grădini urbane” / Copiii ar putea învăța agricultura în curțile școlilor din Sectorul 1

Trei reguli simple: fără udare, fără copilit, fără araci

Potrivit fermierului austriac, succesul începe cu respectarea unor principii aparent surprinzătoare:

• nu uda plantele după plantare;
• nu îndepărta lăstarii și nu tăia planta;
• nu folosi araci sau sisteme de susținere.

În loc să fie forțate să crească vertical, plantele sunt lăsate să se întindă pe sol, așa cum ar face în mod natural.

„Roșia este una dintre cele mai inteligente plante de pe planetă. Există de peste 8.000 de ani și poate fi cultivată de la Mexic până în Siberia”, afirmă Stekovics.

Metoda funcționează cel mai bine în zone cu veri calde și uscate și în soluri bine pregătite, însă poate necesita adaptări în regiunile mai ploioase.

Spațiul, un factor esențial

Cultivatorul consideră că una dintre cele mai frecvente greșeli este plantarea prea deasă.

Soiurile determinate, care formează tufe compacte, au nevoie de aproximativ un metru pătrat pentru fiecare plantă. În schimb, soiurile nedeterminate, cu creștere continuă, pot avea nevoie de până la șase metri pătrați.

„Dacă le oferi spațiul de care au nevoie, te vor răsplăti cu recolte impresionante”, spune fermierul.

Cum sunt pregătite răsadurile

Procesul începe primăvara, în seră. Când răsadurile au aproximativ patru săptămâni și șase frunze dezvoltate, Stekovics le supune unor perioade controlate de stres hidric.

Plantele sunt lăsate câteva zile fără apă, până când încep să se ofilească vizibil, după care sunt udate din nou. Procedura este repetată de două ori.

Scopul este dezvoltarea unui sistem radicular puternic și creșterea rezistenței la secetă.

La plantare, fiecare răsad este așezat într-o groapă în care a fost adăugat gunoi de grajd bine fermentat, acoperit cu un strat de pământ. Materia organică furnizează nutrienți pe parcursul verii și contribuie la menținerea umidității în zona rădăcinilor.

După aproximativ două săptămâni, solul din jurul plantelor este acoperit cu un strat gros de paie uscate. Din acel moment, roșiile nu mai sunt udate.

Roșiile „învață” locul în care cresc

Una dintre teoriile promovate de cultivatorul austriac este că plantele dezvoltă o adaptare progresivă la microclimatul în care sunt cultivate.

El recomandă păstrarea semințelor de la plantele cele mai productive și replantarea lor an de an în aceeași zonă. În opinia sa, după cinci până la zece ani, plantele devin mai bine adaptate condițiilor locale și oferă rezultate tot mai bune.

Ce faci cu o recoltă mare

Jurnalista Carla Capalbo, care a vizitat ferma lui Stekovics și a testat ulterior metoda în propria grădină din Anglia, povestește că plantele s-au dezvoltat liber pe sol și au produs cantități mari de fructe.

Roșiile au fost transformate în sosuri crude pentru paste, salate, supe și gratinuri, demonstrând că o recoltă generoasă poate fi valorificată în numeroase preparate de vară.

Cinci sfaturi pentru cultivarea roșiilor după metoda Stekovics

• Alege un spațiu suficient pentru fiecare plantă, în funcție de soi.
• Obișnuiește răsadurile cu perioade scurte fără apă pentru a le crește rezistența.
• Plantează-le în sol bogat în materie organică și în plin soare.
• Acoperă terenul cu un strat gros de paie pentru a reduce evaporarea apei.
• Evită intervențiile inutile și lasă plantele să se dezvolte natural.