Jabbar Kanani, fondator Agricover: „Agricultura cântărește în societate mult mai mult decât sugerează simpla sa pondere în PIB”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Relația dintre fermieri și marile companii trebuie regândită, susține antreprenorul în agribusiness Jabbar Kanani. Într-un punct de vedere publicat pe 30 septembrie, acesta argumentează că fermierul este profesionist atunci când își conduce ferma, dar poate ajunge într-o poziție similară consumatorului atunci când negociază contracte complexe cu companii care dispun de resurse juridice, financiare și comerciale mult mai mari.

Un nou Eurobarometru arată că 95% dintre europeni consideră agricultura și zonele rurale importante pentru viitorul Europei, amintește Jabbar Kanani. În opinia sa, această importanță trebuie reflectată și în modul în care sunt construite relațiile economice dintre fermieri și ceilalți actori din sectorul agroalimentar.

Kanani atrage atenția că agricultura este analizată frecvent prin indicatori precum producția, prețurile, riscurile, finanțarea și contribuția la PIB. O astfel de perspectivă, spune el, nu surprinde însă întreaga importanță a sectorului.

Potrivit autorului, agricultura reprezintă aproximativ 5% din PIB, însă veniturile, proprietățile, familiile și perspectivele a aproape 20% din populație sunt legate direct sau indirect de acest sector.

„Agricultura cântărește în societate mult mai mult decât sugerează simpla sa pondere în PIB”, susține Jabbar Kanani.

Fermierul și corporația, egali juridic, dar nu și ca putere de negociere

Unul dintre principalele dezechilibre identificate de antreprenor este cel dintre fermier și companiile mari cu care acesta lucrează.

Din punct de vedere juridic, un fermier organizat ca PFA sau SRL și o companie mare sunt două entități economice. În realitate, puterea de negociere poate fi foarte diferită.

Un fermier care exploatează 5, 10 sau chiar 500 de hectare poate ajunge să negocieze cu o companie care are departamente juridice, financiare și comerciale, proceduri internaționale și angajați specializați în negocierea contractelor.

„Profesionalismul agricol nu înseamnă automat sofisticare juridică, financiară sau comercială”, scrie Kanani.

Autorul oferă ca exemplu contractele de vânzare a cerealelor care pot include mecanisme de soluționare a disputelor precum GAFTA, organizația specializată în comerțul internațional cu cereale și furaje. Pentru o companie care lucrează constant în astfel de mecanisme, procedura poate fi una familiară. Pentru un fermier, poate reprezenta un domeniu complet diferit de activitatea sa de zi cu zi.

În aceste condiții, consideră Kanani, simplul fapt că două părți au semnat un contract în calitate de „profesioniști” nu înseamnă că acestea au și aceeași putere de negociere.

Fermierii trebuie să fie mai bine pregătiți

Kanani nu consideră însă că soluția este eliminarea responsabilității fermierului. Din contră, acesta susține că agricultorii trebuie să își dezvolte competențele financiare, juridice și comerciale.

Fermierii trebuie să înțeleagă mai bine contractele pe care le semnează, condițiile comerciale și riscurile pe care și le asumă.

În același timp, autorul consideră că profesionalizarea fermierilor nu poate elimina complet diferența de resurse dintre o fermă și o corporație.

„Profesionalizarea poate reduce diferența, fără să o poată anula complet”, afirmă acesta.

În opinia sa, o parte din responsabilitate revine și companiilor și finanțatorilor care au la dispoziție mai multă expertiză și putere juridică.

„Pentru mine, responsabilitatea unei companii mari nu se termină la contract – ea înseamnă educație, îndrumare și sprijin real pentru fermier”, scrie Kanani.

„Fermierul este profesionist și consumator”

Ideea centrală a punctului de vedere este redefinirea statutului fermierului în relația cu marile companii.

Kanani argumentează că agricultorul este profesionist atunci când lucrează pământul și conduce ferma, dar poate ajunge într-o poziție similară unui consumator atunci când se află în fața unui contract-cadru pe care nu îl poate negocia în mod real și ale cărui riscuri nu le poate evalua în totalitate.

„Cred că răspunsul corect este: ambele. Este profesionist când lucrează pământul și conduce ferma, dar este consumator când se află în fața unui contract pe care nu îl poate negocia și ale cărui riscuri nu le poate evalua pe deplin”, afirmă antreprenorul.

În această logică, Kanani propune analizarea unor mecanisme de protecție pentru fermieri inspirate din principiile protecției consumatorilor.

El compară situația cu cea a unui consumator casnic care semnează un contract cu un furnizor de energie și susține că, în anumite relații comerciale, fermierii se pot afla într-o situație comparabilă în ceea ce privește diferența de informație și putere de negociere.

Contracte-tip și reguli mai clare pentru relația fermier-companie

Kanani consideră că piața are nevoie de o reglementare mai clară a relației dintre fermieri și companii, care să completeze directivele existente privind practicile comerciale din lanțul agroalimentar.

Printre ideile propuse se numără standardizarea unor contracte-tip pentru vânzarea recoltelor, achiziția de inputuri și creditare, precum și introducerea unor reguli mai clare privind transparența contractuală.

Autorul propune, de asemenea, analizarea unui mecanism de protecție inspirat de principiile protecției consumatorilor și a unor proceduri de soluționare a disputelor adaptate la capacitatea reală a părților implicate.

În viziunea sa, un astfel de sistem ar trebui să țină cont de faptul că fermierii și marile companii nu dispun întotdeauna de aceleași resurse financiare și juridice.

„Nu vom elimina toate dezechilibrele, dar putem înceta să le considerăm normale doar pentru că «a semnat contractul»”, conchide Jabbar Kanani.

El consideră că tema ar trebui discutată de fermieri, companii, finanțatori, Guvern, Parlament și autoritățile relevante, iar acolo unde diferențele de putere nu pot fi reduse prin informare și bune practici, acestea ar trebui compensate printr-un cadru de reglementare adecvat.