foto: g4food.ro
Dovleacul se poate folosi în preparatele dulci nu doar ca umplutură, ci poate fi cu succes înglobat în aluaturi și compoziții, cum e și cazul cremei de zahăr ars cu pulpă de dovleac copt în compoziție. E anotimpul dovlecilor, luna noiembrie e chiar lumea lor, motiv pentru care merită să ne îmbogățim portofoliul de rețete cu dovleac cu cât mai multe, e unul dintre cele mai versatile alimente vegetale.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Este o idee de baking creativ, pornind de la rețeta clasică de focaccia, dar eliminând sarea și adăugând în aluat piure obținut din pulpă de dovleac coaptă sau fiartă la vapori sau trecută prin microunde. Un aluat de focaccia este unul destul de simplu, doar are nevoie de timpi de maturare mai lungi. Prin urmare, trebuie început în avans să îl preparăm.
Rezultatul este un preparat ideal la micul dejun, alături de o cană de cafea cu lapte stă atât de bine ca într-un tablou de Rembrandt. Ca să nu mai spunem cât de interesant e la un brunch de duminică pe sfârșitul toamnei, ca să umple atmosfera de aromă. Dar poate fi soluția salvatoare și ca gustare între mese sau chiar la pachet. Mai ales că e moale și pufoasă și nu se usucă prea ușor, fără să conțină unt sau ouă, care frăgezesc orice aluat.
Ingrediente pentru 2 tăvi rotunde de focaccia cu dovleac
700 g făină
10 g drojdie de bere proaspătă
350 g piure de dovleac copt sau fiert
220 g apă
50 g zahăr
20 de curmale tăiate bucăți mici
40 g ulei de măsline, plus pentru uns tava
10 g sare
Cum procedăm
Începem prin a activa drojdia dizolvând-o în 4 linguri de apă și 1 linguriță de zahăr. Când începe să facă bule de aer preparăm cu ea un poolish, adică ceea ce în limbaj neprofesional numim maia din drojdie de bere: un preferment tipic aluaturilor realizați în doi timpi, în care folosin drojdia deja activată și care a început deja să fermenteze.
Practic, procedăm așa: amestecăm drojdia dizolvată și activată cu 100 g făină și 100 g apă, luate din cantitățile totale. Lăsăm acest preferment să își dubleze volumul, după care îl adăugăm peste restul ingredientelor și preparăm aluatul. Eu l-am pregătit folosind un aparat de pâine, în modalitatea de preparare aluat. Dar merge și de mână sau, și mai bine, cu un mixer planetar.
Acționăm aparatul sau continuăm manual până obținem un aluat bine definit și uniform. Îl lăsăm puțin pe blatul de lucru sau într-un bol mare uns cu ulei și executăm 2-3 plieri la intervale de 10 minute, înainte de a-l da la dospit. E gata când se își dublează volumul și la suprafața sa încep să se formeze bule vizibile.
Transferăm aluatul pe blatul de lucru uns cu ulei și executăm din nou câteva plieri, pentru ca aluatul să devină cât mai ferm și în tensiune. Această condiție este dată de întinderea rețelei de gluten susținută de dioxidul de carbon format în timpul dospirii.
Acum transferăm aluatul în tava care va merge la cuptor și lăsăm să dospească a doua oară, acoperit cu folie de plastic și prosop. La fel, până la dublarea volumului și apariția bulelor de aer, care în realitate nu sunt de aer, ci de CO2.
În această fază, adăugăm deasupra, pentru a da o notă dulceagă în plus cuburi de aluat în două versiuni: jumătate crude, jumătate sotate 2-3 minute cu două linguri ulei de măsline și două linguri de zahăr.
Arată cam așa tava înainte de a da la cuptor, făcând niște adâncituri mari cu degelte unse cu ulei pe suprafața ei.
Dăm tava în cuptorul deja încălzit la 220 de grade Celsius, fără ventilație, în partea de sus. E gata în circa 15-20 de minute, în funcție de puterea reală a cuptorului. O scoatem imediat din tavă, pe un suport de lemn sau un grătar.
