Sursa foto: G4Food „Cât de eficiente sunt instrumentele financiare pe care le aveți la dispoziție în acest moment? Fonduri europene? Fonduri guvernamentale? Instrumente bancare?” a fost întrebat pomicultorul Dan Ionescu, președintele Cooperativei Frutis Voinești, speaker la Conferința „Gustul ideilor profitabile în industria agroalimentară – Ingredientele bunei colaborări între fermieri, procesatori, retaileri”, eveniment care a avut loc în data de 26 martie, organizată pentru lansarea site-ului G4Food.
Dan Ionescu: „Fondurile europene clar sunt un beneficiu. Eu sunt beneficiar al fondurilor europene, o dată pentru modernizarea unei plantații pomicole și a doua oară pentru construirea unui depozit cu atmosferă (climă) controlată, la Voinești, în județul Dâmbovița.
Depozitul abia l-am terminat, anul trecut, în septembrie. A fost foarte greu să finalizăm acest depozit, pentru că am prins pandemia, a început și războiul din Ucraina. Suma alocată de AFIR a fost fixă, nu s-a putut mări, nu s-a suplimenta cu absolut nimic. Toate măririle (n.e. – necesitățile financiare tot mai mari, apărute, pe parcurs, din cauza scumpirilor) au trecut pe cheltuială proprie și, practic, aceste cheltuieli proprii s-au dublat. Ajutorul de la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a fost de 900.000 euro.
Contribuția mea, în proiect, trebuia să fie 400.000 euro, inițial, dar am ajuns (n.e. – din cauza scumpirilor) să mă împrumut 1.000.000 euro! Practic, am ajuns să contribui financiar mai mult decât am primit de la AFIR. Dobânzile sunt destul de mari. Inițial, nicio bancă nu a vrut să ofere credit. Am ajuns la un IFN care a finanțat inițial cu 400.000 euro. Am început lucrările, apoi a venit constructorul și a spus că s-au mărit prețurile. A trebuit să merg înapoi la IFN să solicit suplimentarea creditului. Erau două posibilități: să fi lăsat cei 400.000 euro care erau deja băgați în betoane turnate, în lucrări de pregătire și să-i îngrop acolo sau să suplimenteze creditul, să-mi dea diferența, ca să pot să duc la capăt lucrarea. După trei luni de zile, aproape patru luni de zile, am reușit și am obținut finanțarea de la IFN.
Greu a fost și cu rambursarea cererilor de plată de către AFIR, e adevărat, ei au termen 90 de zile să plătească o cerere de plată, dar de multe ori plătesc la 30 de zile, dar eu am stat 90 de zile până au venit banii de la AFIR. Rambursarea de TVA… după cele 45 de zile legale cat trebuie să stea, că nu se dă niciun leu mai devreme de 45 de zile, a mai trecut aproape o lună de zile până am primit banii și toate astea au dus la întârzieri în planul lucrărilor. În loc să fie depozitul gata într-un an de zile a fost aproape în 4 ani. Între timp, datoriile curg, încercăm o re-eșalonare. Nu am beneficiat nici de bani de la Creditul Fermierului, care este cu dobândă subvenționată, fiindcă obiectul nostru de activitatea este comercializarea fructelor, nu producția, deși noi suntem fermieri, producem fructe. Plus că ar fi fost și o dublă finanțare: avem creditul de AFIR, nu puteam avea și creditul de la stat, pentru subvenționarea dobânzii. Acum avem depozitul, am vândut foarte bine merele, am avut contracte cu hipermarketurile și asta ne-a salvat”.
Aceasta este directia! Astfel de antreprenori trebuie sustinuti si ajutati!. Volume mari, spatii de depozitare prin care sa putem livra tot anul, ca asa se doreste acum, si contracte cu magazinele mari. Nu am nimic impotriva agriculturii mici, digitalizata prin vanzari pe WA sau FB, nu asa putem sa hranim o tara intreaga cu produse locale. Mergeti si cautati acum mere romanesti prin lanturile de magazine si vedeti cate sunt. Este plin de mere poloneze – bravo lor – pentru ca au viziune si gandire strategica pe termen lung. Noi vrem totul astazi, sa ne ingrasam astazi si daca maine mai gasim ceva de mancare sau nu vedem noi, dar nici o problema ca romanul este “descurcaret”.
P.S. Iar aici mai este vorba si despre mentalitatea romanului. La nivel declarativ toti dorim produse romanesti, dar daca te uiti in magazine se cumpara numai cele straine si de obicei mai ieftine. Daca vrem sa sustinem agricultura si industria romaneasca – de CALITATE – ar fi bine sa platim un mic premium ca sa ii ajutam sa se dezvolte, sa le creasca volumele, sa faca mai mult profit pe care sa-l reinvesteasca in tehnologie ca sa poata concura cu produsele ieftine, sa plateasca mai bine salarii. Aici trebuie guvernul sa lupte la greu, nu la stabilirea unor adaosuri comerciale care omoara si mai mult industria romaneasca.