Foto: Instagram Oana Coanta
Oana Coantă, chef și cofondatoare a Bistro de l’Arte, a publicat pe Facebook un mesaj amplu și tranșant despre scumpirile din restaurantele românești, despre îndepărtarea de mâncarea simplă și despre raportul dintre costuri, prețuri și respectul față de client.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
„Mă cheamă Oana și prețurile au luat-o razna prin restaurantele românești, sub diferite pretexte”, scrie chef-ul, explicând că, deși ea are avantajul de a ști să gătească, situația este diferită pentru cei care vor „să mănânce zilnic ceva cu gust și ingrediente bune la un preț corect”.
„O simplă tocană a devenit lux cu microplante, salatele sunt toate avioane, o zamă e la preț de mușchi de vită”
„Dacă ești din ăla care nu are chef de stat la tigaie și vrei să mănânci zilnic ceva cu gust și ingrediente bune la un preț corect, aproape că nu ai unde”, continuă Oana Coantă. În opinia sa, obiceiul de a mânca frecvent în oraș este oricum limitat, iar contextul economic îl face și mai greu de susținut: „nu că nu avem obicei de consum frecvent în cârciumi da’ nici nu o să avem, că, dacă ești pe un salariu normal tu și familia ta, ori renunți la facturi, ori mănânci prânzul mai des in oraș”.
Chef-ul punctează și diferența dintre prânz și cină în bugetul unei familii: „cinele sunt doar la ocazii sau în vacanță”. Critica sa vizează și modul în care preparate simple au ajuns să fie supraevaluate: „murim inundați de fonfleuri, o simplă tocană a devenit lux cu microplante, salatele sunt toate avioane, o zamă e la preț de mușchi de vită”.
Lista exemplelor continuă cu detalii concrete din meniuri: „pâine, smântâna și ardeiul iute un fel de taxă de protecție, pulpa de rață din conservă e vândută ca finesse, deserturile au preț de fel principal”. În acest context, spune ea, nu este surprinzător că restaurantele se plâng de lipsa clienților: „ne tot pocnim palmele că oamenii nu vin”.
„Bogații se cară prin alte țări unde nu dau pe un cârnat cât pe o stridie și coastele nu sunt fierte înainte să fie inundate cu sos dulce din cutie”
Oana Coantă aduce în discuție și accesul limitat la finanțare pentru clienți, dar și comportamentul unei părți din industrie: „păi nici bancile nu dau credite pentru ăia care vor să nu gătească acasă”. În același timp, observă că „iar bogații se cară prin alte țări unde nu dau pe un cârnat cât pe o stridie și coastele nu sunt fierte înainte să fie inundate cu sos dulce din cutie”.
Mesajul devine direct atunci când vorbește despre costuri și management: „mâncarea simplă e demodată sau, dacă e, te costă cât nu face, costurile sunt mari dacă nu știi să le împarți și gestionezi”. Tonul rămâne asumat: „fac pe deșteapta pentru ca sunt”.
Cea mai dură parte a postării este adresată celor care văd restaurantul exclusiv ca pe un instrument de câștig personal: „dacă ești cârciumar din ăla care spală bani sau crezi că afacerea ta e doar pentru leasingul la vilă, bolizi și blana nevestei, nu ești cârciumari, ci o plagă”.
În final, Oana Coantă reamintește rolul de bază al unui restaurant: „restaurantele sunt locuri în care hrănești oameni cu ingredinete bune și un preț corect pentru toți, nu doar pentru tine, de aia l-ai deschis nu ca să te lauzi cu lămpile scumpe și farfuriile de colecție”.
