Există mărturii care indică faptul că apa de cocos a fost folosită pe front, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca înlocuitor al plasmei sanguine pentru transfuziile de urgență. Cum circumstanțele cereau soluții de supraviețuire uneori, apa de cocos a înlocuit uneori sângele necesar transfuziilor, atunci când el nu era disponibil.
Intuiția a venit din faptul că, închisă fiind în coaja tipică nucii de cocos, poate fi doar sterilă, și asta a fost primul argument. Ulterior, s-a constat că și compoziția ei electrolicită este asemănătoare cu plasma umană, fapt care nu a venit decât să confirme inuitiția inițială.
Această practică a scos indirect în evidență unicitatea acestei resursă naturală și potențiala aplicare în scenarii medicale de urgență.