Căpșuna albă, căpșuna neagră. Pare un nume de film, dar sunt de fapt varietăți mai puțin obișnuite de căpșuni de prin alte colțuri ale lumii

capsuni albe, capsuni negre colaj foto g4food.ro

Dacă există un aliment care anunță sosirea sezonului cald mai mult decât oricare altul, sunt căpșunile. Forma sa de inimă, culoarea roșu aprins și parfumul său delicat sunt un delicios preludiu al primăverii și al zilelor însorite care urmeză. Suntem obișnuiți cu toții să asociem căpșunile cu culoarea roșie și cu asta să le dăm o conotație oarecum romantică. Dar în există și căpșuni de alte culori, cultivate cu succes prin unele părți ale lumii, scrie publicația de sector fruitgourmet.it.

Căpșuna „neagră” din Liguria, Italia, care iubește frigul

În Italia, de exemplu, în provincia Imperia, spre Coasta de azur, agroturismul Monaci Templari dezvoltă un proiect de recuperare a unei varietăți care iubește frigul. Este vorba despre căpșuna care tinde spre negru, un fruct cu o istorie și un gust ancestral. Se crede că a fost adusă în Liguria încă de pe vremea celților, care în jurul anului 1000 î.Hr. s-au stabilit în zonă, construind așezări în apropierea orașelor Sanremo, Bajardo și Seborga.

A devenit obiect de studiu al agenției guvernamentală italiană de cercetare, Crea, care a descoperit că acel roșu foarte închis care să spre violet intens și într-o anumită incidență a luminii pare negru se datorează conținutului ridicat de antociani, substanțe pigmentare cu puternice proprietăți antioxidante.

La extrema opusă: căpșuna albă din Purén, Chile

La cealaltă extremă, căpșuna albă din Purén, originară din centrul și sudul statului sud american Chile, protejată oficial de asociația Slow Food. Fructele sale de un alb impur, sărace în antociani și de dimensiuni reduse, sunt considerate strămoșii căpșunilor pe care le consumăm astăzi, obținute prin încrucișări și selecții atente.

Dincolo de culoare, interesul cercetătorilor (dar și al bucătarilor) pentru această căpșună se datorează conținutului său scăzut de histamină, care reduce semnificativ riscul reacțiilor alergice la persoanele sensibile, știut fiind că în cazul căpșunilor în general nivelul de histamină este ridicat. Iar gustul său este special, asemănător cu cel al piersicii sau ananasului, motiv pentru care se mai numesc și pineberry.

(articolul continuă mai jos)

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:


Căpșuna de Tortona, care are culoare și parfum de zmeură

O altă varietate aflată pe lista Slow Food a varietăților vechi de plante, căpșuna de Tortona, din regiunea Piemonte, Italia. A fost readusă la viață la sfârșitul secolului al XIX-lea, după o selecție atentă a unor specii sălbatice care cresc pe dealurile din această zonă colinară.

Asemănătoare ca dimensiune și culoare cu zmeura, este supranumită „căpșuna parfumată” datorită aromei sale intense. Iar dulceața sa remarcabile o califică printre produsele gourmet, fiind căutată în producția de cofetărie de lux. Din păcate, este foarte rară și perisabilă.

Căpșuna de Maletto, perla de pe versanții Etnei

Dacă mergem în Italia spre sud, pe versanții vulcanului Etna a supraviețuit căpșuna de Maletto. Este o varietate veche, de dimensiuni mari, dulce și parfumată. Provine din soiul Madame Moutot, selecționat în Franța la începutul secolului XX și cultivat în pe o renumită proprietate care a aparținut amiralului britanic Nelson de la Bront, în Sicilia.

La fel ca și căpșuna de Tortona, și cea de Maletto este extrem de perisabilă și în pericol de dispariție. Este și ea protejată de Slow Food și poate fi găsită doar în cantități mici în piețele din Catania.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *