Foto: tarasmulticulturaltable.com
În Țările de Jos există o convingere răspândită că acest dulce neconvențional ajută la ridicarea moralului național. „Cred că sunt dependentă, practic”, spune Marije Nicklin, care a crescut pe insula olandeză Terschelling. Expata olandeză, stabilită în West Yorkshire, Marea Britanie, din 2002, este obsedată de hagelslag, raționalizând cu grijă pachetele pe care i le trimit părinții și pungile pline pe care le aduce cțnd revine în Anglia cu feribotul. „Am destul de multe în depozit”, spune ea. „Încep să devin agitată când văd că se termină.”
Tradus ca „furtună cu grindină”, hagelslag sunt niște granule crocante de zahăr, alungite și de câțiva milimetri lungime. Cel mai adesea sunt aromatizate cu ciocolată și acoperite cu un strat lucios. Într-un supermarket din orice altă țară, le-ai vedea probabil la raftul cu decorațiuni pentru prăjituri, rezervate ocaziilor speciale, dar în Olanda, unde se consumă peste 14 milioane de kilograme de hagelslag pe an, multe persoane le mănâncă în fiecare săptămână, presărându-le din abundență pe pâine cu unt ca mic dejun, gustare sau prânz rapid. Sandvișul cu hagelslag (broodje hagelslag) pare un anacronism în această epocă a conștientizării zahărului, dar există o credință larg răspândită că această masă neconvențională ajută la ridicarea moralului național.
Un hagelslag bun este crocant la prima mușcătură, dar apoi se topește în gură. În fiecare sezon apar variații noi în magazine: de exemplu, iepurași pentru Paște sau hagelslag portocaliu pentru Koningsdag, o petrecere anuală pe străzi cu tematică portocalie pentru a sărbători ziua regelui. Pachetele mici, disponibile în multe bufete de mic dejun din hoteluri, sunt ideale pentru începători, iar acum câțiva ani, un supermarket chiar a experimentat cu un sistem de tip „pick ‘n’ mix”. Indiferent de varietatea aleasă, obiceiul este răspândit, estimându-se că se consumă aproximativ 750.000 de sandvișuri cu hagelslag în fiecare zi.
Tehnic vorbind, hagelslag sunt niște granule pe bază de zahăr, cu aromă de ciocolată sau fructe, dar numele a devenit sinonim cu alte toppinguri dulci, ambalate atrăgător, găsite pe același raft de supermarket, cum ar fi vlokken (fulgi de ciocolată) și muisjes, semințe de anason glazurate cu zahăr, care arată ca niște șoricei minusculi și sunt servite de obicei pe beschuit (pesmeți). În secolul al XVII-lea, anasonul era considerat benefic pentru lactație și pentru contracțiile uterului, iar muisjes roz sau albastre pe beschuit sunt încă servite astăzi pentru a celebra nașterea unui copil.
O pasiune pentru toată viața
Pentru Nicklin, a cărei variantă preferată este puur (ciocolată neagră), crocănțimea este foarte importantă. „Este senzația la mușcătură pe care o oferă hagelslag. Nu cred că poți obține asta cu altă cremă tartinabilă”, spune ea. „Încă mă face fericită.” Ea respinge orice sugestie că acest sandviș dulce ar fi dezordonat, explicând că familia ei folosește farfurii cu margini înalte pentru a prinde orice granule rătăcite, care trebuie consumate toate. „Este o crimă să lași ceva pe farfurie”, spune ea.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Primele toppinguri dulci, sub formă de muisjes din anason, datează probabil de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când Cornelius Rutgerus de Ruijter le vindea înn brutăria sa din Baarn, provincia Utrecht. Brandul, acum lider de piață sub numele de De Ruijter, și-a extins producția la hagelslag din fructe fabricate în fabrică în 1928 și la hagelslag din ciocolată și vlokken în anii 1950.
Chiar și familia regală olandeză iubește această delicatesă dulce. Regele Willem III a acordat brandului titlul de furnizor al curții în 1883. Iar în 1985, sub regina Beatrix, De Ruijter a primit distincția Koninklijk (regală), o onoare care „poate fi acordată doar companiilor olandeze recunoscute oficial pentru poziția lor importantă în domeniu, care au cel puțin 100 de ani și sunt considerate de importanță națională”, a declarat un purtător de cuvânt al companiei-mamă Kraft-Heinz pentru BBC Travel. Destul de impresionant pentru niște granule de ciocolată.
O fabrică a ciocolatei în stil Willy Wonka
Într-un parc industrial din Tilburg, aproape de granița cu Belgia, unde aceste granule sunt numite adesea muizenstrontjes (excremente de șoarece), se află cea mai mare fabrică de hagelslag din lume. Fotograful Jordy Leenders din Eindhoven este unul dintre puținii norocoși care au văzut interiorul. Angajat în 2018 pentru a realiza fotografii ale procesului, s-a simțit „ca și cum aș fi Charlie, invitat la fabrica de ciocolată pentru un tur”.
După ce a trecut printr-o mașină de îndepărtare a prafului și dezinfectare a mâinilor și brațelor, Leenders a intrat într-un spațiu imens, unde un fel de „montagne russe de interior… încrucișa încăperea” sub forma unor „labirinturi” de benzi transportoare uriașe, care deplasau hagelslag prin diferite etape de producție pentru a-i perfecționa dimensiunea, textura și forma.
„Deși mirosul de ciocolată este puternic în primele etape, când lucrezi cu materia primă, zgomotul este ceea ce te lovește cu adevărat”, spune el, descriind sunetul granulelor descărcate din silozuri ca pe „turnarea a 2.000 kg de orez într-o găleată”.
Un obicei de neînțeles pentru străini
Pentru cei nou-veniți în Olanda, acest aliment poate fi derutant. Colleen Geske, care s-a mutat în Amsterdam din Canada în 2005, își amintește clar prima dată când a văzut hagelslag. „La fiecare prânz, vedeam mese întregi de bărbați în costume mâncând ceea ce eu aș fi descris drept prânzul unui copil de patru ani.”
„Olandezii nu sunt deloc pretențioși”, adaugă ea. „Nu le pasă de ceea ce cred ceilalți despre ei. Ei doar se bucură de o plăcere relativ simplă.”
Leenders recunoaște că olandezii mănâncă „practic o ciocolată zdrobită pe pâine”, ceea ce „nu prea are sens din punct de vedere nutrițional”, dar asta nu l-a descurajat. „Nu cred că vei găsi vreo casă olandeză fără cel puțin un pachet de hagelslag în dulapul din bucătărie.”
