„Buongiorno, posso avere 500 grammi di prosciutto crudo?” Așa am intrat în contact cu dieta mediteraneeană, conceptul larg după care se spune că se ghidează italienii atunci când mănâncă. O solicitare de altfel stupidă pentru orice italian, fie din nordul sau din sudul peninsulei.
O cerere imposibil de acceptat în Italia
”Câte persoane sunteți la masă?” A fost răspunsul primit atunci de la proprietarul unui mic magazin din Cenate Sotto, o localitate din provincia Bergamo.
”Prosciutto se strică, îi dispare prospețimea repede, chiar după numai o zi după ce a fost lăsat în frigider. Trebuie mâncat tot timpul proaspăt, ăsta e secretul. Dacă sunteți doar trei persoane, ajung 150 de grame pentru o masă, vă dau atât. Cum mâncați prosciutto? Cum vă numiți? De unde sunteți? De când timp sunteți aici? De ce sunteți aici? Vă place zona? Vă pot recomanda niște roșii foarte bune, știu un magazin foarte bun? Ce lucrați? Ați fost vreodată la Colli di San Fermo? Eu cred că așa arată și Transilvania…” O avalanșă de întrebări care pleacă de la mâncare. Iar asta se întâmplă zilnic.
Pulpa de porc e apoi luată de pe raft, se taie grăsimea cu atenție, iar feliile sunt atât de subțiri, că poți vedea prin ele. La fiecare 50 de grame se pune o folie de plastic să nu se lipească între ele, dar și pentru a le menține proaspete cât mai mult timp. Feliile sunt luate cu atenție, cu două mâini și sunt introduse într-o pungă specială care nu trebuie îndoită sau mototolită niciodată. Mâncarea e sfântă.