foto: peabody.yale.edu/
Tăblițele din Mesopotamia datează din jurul anului 1730 î.Hr. și sunt considerate primul „rețetar” din istoria omenirii. Sunt găzduite în zilele noastre în cadrul unui muzeu al complexului universitar Yale din Statele Unite și fac parte din Yale Babylonian Collection, scrie publicația cookist.it.
Înainte de inventarea hârtiei, piatra era principalul suport pentru transmiterea cunoștințelor scrise. Această tradiție a influențat inclusiv domeniul culinar, așa cum arată cel mai vechi rețetar cunoscut din istorie: tăblițele de piatră vechi de aproximativ 4.000 de ani, descoperite în Mesopotamia. Scrise cu caractere cuneiforme în cea mai veche limbă atestată din Orientul Apropiat, aceste tăblițe conțin aproximativ 25 de rețete, inclusiv un fel de tocane și de supe primordiale, care oferă o perspectivă destul de bine definită asupra obiceiurilor alimentare ale babilonienilor.
Rețetele reflectă nu doar diversitatea ingredientelor, ci și deschiderea către influențe culinare externe, un aspect relevant pentru înțelegerea culturii gastronomice a vremii. Printre ingredientele menționate se numără: carne de oaie, usturoi, ceapă, coriandru și praz, utilizate pentru prepararea unor feluri de mâncare hrănitoare și aromate. Unele rețete, precum tocană „tuh’i” cu carne și sfeclă,
„Supa relaxantă”
Una dintre cele mai fascinante rețete este o „supă relaxantă”, gândită să inducă o stare de calm. O demonstrație că încă de atunci mâncarea era considerată un mijloc de îngrijire și de bună dispoziție. Practic, un fel de „comfort food” ante tempus. Ideea de a folosi alimentația pentru îngrijire sugerează că legătura dintre mâncare și sănătate, adesea atribuită lui Hipocrate, este în realitate mult mai veche.
Studierea tabletelor nu este doar un exercițiu academic, ci și o modalitate de a înțelege evoluția artei culinare. Pot fi, însă, refăcute aceste rețete? În realitate, recrearea lor nu este simplă: interpretarea instrucțiunilor, adesea sumare, necesită completarea unor lacune și adaptarea la metodele moderne, dar permite să reflectăm asupra valorii tradiției. La fel cum folosim propriile rețetare casnice, și babilonienii făceau multe „din ochi”, ceea ce face dificilă recrearea exactă a preparatelor.
În 2018, un grup comun de cercetători de la universitățile Yale și Harvard a recreat trei rețete bazate pe o singură tabletă: două tocane de miel (una cu sfeclă și alta cu lapte și turte de cereale) și o rețetă vegetariană îmbogățită cu pâine din bere. Varietatea ingredientelor, complexitatea preparării și personalul necesar pentru gătirea acestor feluri de mâncare sugerează că acestea erau destinate palatului regal sau templului – locuri în jurul cărora se practica gătitul în mod regulat, organizat, în Mesopotamia. Cercetătorii subliniază că puțini bucătari puteau citi scrierea cuneiformă, astfel încât rețetele erau probabil înregistrate pentru documentarea practicilor culinare ale epocii.
