Dezastru în Spania: înghețul puternic a distrus jumătate din culturile de legume, punând sub semnul întrebării livrările către piața britanică
Tehnicile dry farming reprezintă un set de practici care încearcă să adapteze unele culturi agricole la noile condiții generate de schimbările climatice și lipsa tot mai acută de apă. Practicile dry farming încep să devină utile și în zonele plouă în general puțin, iar temperaturile ridicate și intensitatea luminii determină pierderi importante de apă, deja puțină de la bun început, dar și în cele unde clima a început în ultimii ani să evolueze în această direcție.
Mai jos trei exemple din Italia de dry farming, despre adaptarea la lipsa de apă, prezenate de publicația cibotoday.it.
Alegerea semințelor potrivite, copaci care fac umbră și acoperirea cu material vegetal a terenului
Aceasta este combinația de trei elemente pe care o folosește Fabrizio Bartoli, proprietar, bucătar și omul din spatele fermei Potere Arduino din Toscana. „Noi procedăm astfel: irigăm cât mai puțin posibil terenurile și alegem cu atenție semințele folosite. În esență, obișnuim de-a lungul anilor semințele cu tipul nostru de teren și, mai în general, cu irigarea foarte redusă”, explică el.
Al doilea pas este acela de a planta arbori cu coroane mari care fac umbră și protejează culturile de vânturile calde. În fine, a treia tehnică o reprezintă acoperirea terenurilor cu resturi vegetale, paie, frunze uscate, gunoi de grajd. Cu scopul de proteja culturile de soarele extrem și de pericolul înghețării iarna.
În cazul dat, acoperirea este și cu material biodegradabil dar și cu un material numit semiplastic. „Dacă e adevărat că o folie de acest fel are o durată de viață de 3-4 ani, deci nu poate fi considerat sustenabil, e la fel de adevărat că fără el continuam să risipim 50% din apă, care se elimină prin transpirație. De aici alegerea de a acoperi cu folie și a reduce pe cât posibil risipa de apă”, spune el.
Cum se lucrează terenurile ultra drenante
Printre cele mai potrivite terenuri pentru practicarea tehnicilor dry farming sunt cele argiloase, pentru că au un potențial superior de înmagazinare a apei. Adică invers decât este cazul solului de origine vulcanică de la Pantelleria, una dintre insulele minore ale Italiei – afânat, ușor, și care permite ca minime cantități de apă să dreneze rapid. Ceea ce înseamnă că plantele pot absorbi doar cantități minime de apă.
În cazul fermei Aromi del Vento de pe insulă, concentrarea este pentru a evita cât mai mult posibil dispersia apei, prin lucrări la nivelul solului dar și acoperirea lui cu vegetație uscată, semănat numite tipuri de iarbă în unele puncte dar și eliminarea vegetației spontane. Dar mai ales prin lucrarea terenurilor doar la suprafață. „Această metodă ne permite să atingem mai multe obiective: eliminarea caracterului compact al terenului, care să întrerupă scurgerea capilară a apei. Eliminarea ierburilor se impune pentru că ar fi în competiție cu culturle noastre. La fel, îmbunătățirea circulației aerului în stratul superficial al terenului”, explică proprietarul fermei.
Semințe deja adaptate la lipsa de apă
Situată în zona adiacentă Romei, întreprinderea agricolă Santa Teresa a avut încă de la înființare printre priorități economia de energie și de resurse în general. Printr-o colaborare de lungă durată cu un ONG dedicat semințelor vechi, au ajuns în mâinile lor semințe cu o nevoie extrem de redusă de apă, cu pierderi în producție foarte reduse, variabile de la o specie la alta.
Printre plantele care s-au adaptat la foarte puțină apă se numără varietăți de roșii, pepeni, fasole, porumb, pepene galben, amarant etc.
Cercetarea în direcția plantelor cultivate în condiții aride continuă și cu alte specii, obiectivul fiind acela de a comercializa semințe adaptate deja și cu nevoi de apă cât mai reduse.
