Coji de pomelo confiate, desertul turcesc reinterpretat de Călugărul Efrem Băndărică de la Dervent: „A ieșit o bunătate colorată natural, fără chimicale”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atunci când vine vorba despre gastronomia mănăstirească, creativitatea și respectul pentru ingrediente merg mână în mână. Părintele Efrem Băndărică, călugăr-bucătar la Mănăstirea Dervent, a împărtășit recent pe pagina sa de Facebook o rețetă inedită și spectaculoasă: coji de pomelo confiate, aromate și colorate exclusiv cu ingrediente naturale.

Inspirația pentru acest desert fin a venit dintr-o amintire culinară peste hotare, pe care duhovnicul a adaptat-o pentru a evita ingredientele sintetice.

„Pentru că am avut câteva fructe de pomelo, am decojit fructele și mi-am spus să nu arunc cojile. Mi-am amintit de fructele confiate pe care le-am gustat cândva în Turcia, printre care se aflau și coji de pomelo, foarte aromate și gustoase, dar colorate în verde cu substanțe artificiale”, povestește Călugărul Efrem Băndărică.

Ingrediente necesare

• Coji de pomelo: de la câteva fructe

• Zahăr: pentru sirop

• Apă: pentru fierte și sirop

• Cârmâz: pentru culoare roz-roșiatică naturală (opțional)

Pas cu pas: Cum se prepară cojile confiate

Primul pas esențial în procesul de preparare este îndepărtarea amărăciunii specifice cojilor de citrice. Călugărul de la Dervent explică pas cu pas cum a pregătit fructele înainte de a le introduce în siropul dulce.

„Am tăiat cojile de pomelo în fâșii și le-am fiert în câteva ape, schimbând apa după fiecare clocot, pentru a mai reduce gustul amărui”, arată Călugărul Efrem Băndărică.

După procesul de blanșare repetată, cojile se fierb în siropul dulce până când se impregnază complet.

„Am pregătit un sirop din apă și zahăr, pe care l-am pus la fiert. Am adăugat cojile scurse în sirop și le-am fiert până când au devenit translucide și au absorbit bine siropul”, adaugă părintele.

Colorarea naturală și deshidratarea

Pentru a obține o nuanță deosebită fără a apela la coloranți alimentari chimici, călugărul-bucătar a folosit o metodă tradițională din natură.

„Eu am ales să le colorez cu câteva bobițe de cârmâz, pentru un aspect frumos, și să le păstrez aroma naturală. Am adăugat cârmâz pentru culoare, opțional. Am scos cojile din sirop și le-am așezat în aparatul de deshidratat, până când au devenit ferme, ușor elastice și plăcute la gust. Au ieșit delicioase! Nu a mai rămas nici măcar o bucățică”, detaliază duhovnicul.

Mărturia sa culinară se încheie cu un îndemn la chibzuință și respect față de roadele pământului.

„În bucătărie, nimic nu se aruncă atunci când natura ne oferă atâtea bunătăți. Cu puțină răbdare, chiar și cojile unui fruct se pot transforma într-un desert minunat!”, concluzionează Călugărul Efrem Băndărică.