Peștele la conservă revine la modă. De ce sardinele, somonul și macroul câștigă din nou teren / O porție poate avea 21 de grame de proteine

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mult timp, când spuneai „pește la conservă”, primul lucru la care se gândeau cei mai mulți era tonul. Însă sardinele, macroul, heringul, somonul sau chiar anșoa pot transforma o conservă banală într-o sursă rapidă de proteine și acizi grași omega-3.

Peștele la conservă nu este deloc o invenție nouă, dar pare să traverseze o perioadă de popularitate. Leslie Bonci, specialist în nutriție și fondatoarea Active Eating Advice, explică de ce merită să avem câteva conserve în cămară și cum pot fi introduse simplu în alimentație.

„Peștele la conservă nu este ceva nou, dar trece printr-un moment de popularitate într-un sens bun”, spune Leslie Bonci pentru WomensHealth.

 Ce tipuri de pește poți alege

Variantele sunt mult mai numeroase decât clasica conservă de ton, iar gustul și textura diferă considerabil.

Sardinele au un gust pronunțat, sunt savuroase și au o textură mai cărnoasă.

Macroul este una dintre variantele accesibile ca preț, însă are un gust mai intens și este un pește mai gras. Bonci recomandă inclusiv folosirea lui în supe de pește.

Anșoa se află, spune specialista, în categoria alimentelor pe care fie le iubești, fie le eviți. Este și cea mai sărată dintre variantele enumerate.

Heringul are un gust mai blând decât macroul și sardinele, este fraged și preia ușor aromele ingredientelor cu care este combinat.

Somonul poate fi o alegere bună pentru cei care abia încep să consume pește la conservă. Poate fi combinat, de exemplu, cu lămâie și piper sau cu arome de ghimbir și teriyaki.

Iar tonul rămâne varianta clasică: are gust mai blând, textură cărnoasă și poate fi introdus cu ușurință în numeroase preparate.

Bonci atrage atenția că nici conservele simple nu sunt singura posibilitate.

„Nu trebuie să alegi doar variantele simple”, spune ea. Există sardine în sos de roșii, ton condimentat și numeroase alte combinații gata preparate.

O conservă mică poate furniza aproximativ 21 de grame de proteine

Unul dintre principalele avantaje ale peștelui la conservă este aportul de proteine.

Potrivit sursei citate, o conservă de aproximativ 85 de grame de pește poate furniza în jur de 21 de grame de proteine, o cantitate comparabilă cu cea dintr-o porție similară de carne tocată de vită.

„Este o proteină de înaltă calitate pentru că provine dintr-o sursă animală”, explică Bonci.

Asta înseamnă că furnizează toți cei nouă aminoacizi esențiali pe care organismul uman nu îi poate produce singur și trebuie să îi obțină din alimentație.

Cantitatea exactă de proteine diferă, desigur, în funcție de specie și produs.

De ce poate fi o alegere bună pentru inimă

Un alt avantaj important este conținutul de acizi grași omega-3 al multor specii de pește gras.

Un studiu publicat în 2023 în revista Nutrients susține că persoanele care consumau cele două porții de pește recomandate săptămânal prezentau un risc de boli cardiovasculare cu aproximativ 10% mai mic. În cazul consumului unei porții zilnice, asocierea observată ajungea până la o reducere de aproximativ 30% a riscului.

Este important însă că vorbim despre asocieri observate în studii, nu despre garanția că simplul consum de pește va reduce cu aceste procente riscul cardiovascular al unei anumite persoane.

Un avantaj foarte practic: stă în cămară și este gata de mâncat

Peștele la conservă mai are ceva ce multe alte surse de proteine nu oferă: comoditatea.

Se păstrează mult timp, poate fi depozitat ușor și, în cele mai multe cazuri, nu necesită gătire înainte de consum.

„Este ușor de depozitat, rezistă mult timp și poate fi folosit pentru a adăuga proteine unei mese practic fără niciun efort”, explică Bonci.

Trei moduri simple de a mânca mai mult pește la conservă

Prima variantă recomandată este salata cu fasole. Bonci propune o combinație mediteraneeană din fasole cannellini, castravete, feta și capere, la care pot fi adăugate somon sau sardine.

O altă posibilitate este pastele cu pește. Conserva poate fi adăugată în sos chiar la finalul preparării, suficient cât peștele să se încălzească.

Iar cea mai simplă soluție rămâne asocierea cu crackers sau pâine crocantă.

Sardinele pot fi zdrobite și amestecate cu iaurt grecesc, cremă de brânză sau Brie pentru a obține o pastă cremoasă. Somonul și tonul pot fi amestecate cu puțină maioneză, sare și piper, iar pentru textură se pot adăuga țelină sau ceapă.

Peștele la conservă nu trebuie, așadar, privit doar ca o soluție de rezervă pentru zilele în care frigiderul este gol. Poate fi o modalitate simplă de a adăuga proteine și, în funcție de specia aleasă, acizi grași omega-3 într-o masă pregătită în doar câteva minute.