INTERVIU | Fixațiile alimentare la copiii cu autism: Psihologul clinician Corina Gheorghe explică de ce apare selectivitatea alimentară și cum îi pot ajuta părinții

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Fixațiile alimentare (sau selectivitatea alimentară extremă) sunt foarte frecvente la copiii cu tulburare de spectru autist (TSA). Ele pot merge de la preferințe puternice pentru anumite alimente, până la refuzul aproape complet al unor categorii întregi de mâncare. Psihologul clinician Corina Gheorghe explică, într-un interviu acordat G4Food, ce simte un copil cu autism și cum poate fi ajutat atunci când are fixații alimentare

G4Food: Din experiența dvs, care este primul lucru pe care părinții îl înțeleg greșit despre copiii cu TSA și alimentație?

Corina Gheorghe, psiholog: Unul dintre cele mai importante lucruri pe care părinții îl înțeleg greșit este faptul că selectivitatea alimentară ar fi un moft sau o formă de opoziție. În realitate, copiii cu TSA nu refuză mâncarea pentru că nu vor, ci pentru că nu o pot procesa la nivel senzorial. Pentru ei, experiența alimentară este complexă și poate deveni copleșitoare. Este important să schimbăm perspectiva și să reducem presiunea, introducând expunerea treptată. Dacă nu intervenim corect, mesele devin tensionate și repertoriul alimentar se restrânge. În schimb, atunci când reușim să ne adaptăm ritmului lor de a procesa noutatea, creștere tolerabilitatea lor la frustrare și se adaptează mai ușor, valabil atât pentru alimentație, cât și pentru alte activități, desigur.

Foto: Dreamstime

Cum ajuți un copil cu TSA să-și reducă anxietatea alimentară

G4Food: Cum simte, de fapt, un copil cu TSA textura sau gustul unui aliment?

Corina Gheorghe, psiholog: Procesarea senzorială diferită face ca textura, gustul și mirosul să fie percepute mult mai intens. Un piure poate fi resimțit ca lipicios și invaziv, iar o supă ca imprevizibilă. Copiii preferă adesea alimente crocante pentru predictibilitate. Putem introduce texturi treptat și respecta toleranța copilului. Dacă nu intervenim în acest proces și nu ne străduim să ținem cont de ritmul lor, apare evitarea și crește anxietatea alimentară.

G4Food: Ce ar trebui să înțeleagă un părinte despre refuzul mâncării?

Corina Gheorghe, psiholog: Refuzul nu este rea voință, ci un mecanism de protecție. Copilul evită ceea ce nu poate gestiona. Este important ca părintele să înțeleagă că, dincolo de comportament, există un disconfort real și o nevoie de a restabili controlul asupra mediului, pe care copilul le experimentează. Putem lucra prin reducerea presiunii și crearea unui mediu sigur la masă. Dacă nu schimbăm această abordare, copilul va asocia masa cu stresul și refuzul va deveni din ce în ce mai puternic.

Forțarea, o greșeală enormă

G4Food: Care este cea mai frecventă greșeală pe care o fac părinții?

Corina Gheorghe, psiholog: Cea mai frecventă greșeală este forțarea, fie directă sau subtilă. Aceasta crește anxietatea copilului și îi scade toleranța. În loc să ajute, întărește refuzul. Este mai eficient să oferim expunere fără presiune și să construim treptat toleranța. Dacă nu schimbăm acest lucru, relația copilului cu mâncarea se deteriorează și mesele devin conflictuale.

G4Food:Există o legătură între alimentație și comportamentele dificile?

Corina Gheorghe, psiholog: Există o legătură reală prin conexiunea intestin-creier. Disconfortul digestiv influențează comportamentul, somnul și capacitatea de reglare. Alimentația nu tratează TSA, dar poate susține funcționarea copilului. Dacă nu acordăm atenție acestui aspect, copilul poate rămâne într-o stare de disconfort constant, ceea ce amplifică dificultățile comportamentale și integrarea sa socială per ansamblu.

G4Food: Vedem tot mai des eliminarea glutenului sau lactatelor. Când are sens și când nu?

Corina Gheorghe, psiholog: Eliminarea acestor alimente are sens doar în prezența unor intoleranțe sau simptome digestive confirmate. În lipsa unei evaluări, restricțiile pot face mai mult rău decât bine. Ele pot duce la carențe nutriționale și la creșterea rigidității alimentare. Este important ca orice modificare să fie făcută ghidat de un specialist, pentru a proteja echilibrul copilului.

Rutina meselor unui copil cu TSA, foarte importantă

G4Food: Cât de importantă este rutina meselor pentru un copil cu TSA?

Corina Gheorghe, psiholog: Rutina este extrem de importantă pentru că oferă predictibilitate și siguranță. Copiii cu TSA funcționează mai bine atunci când știu la ce să se aștepte. Mesele la aceleași ore, în același loc și într-un cadru constant reduc anxietatea. Fără această structură, copilul poate deveni mai reticent și mai rigid în comportamentele alimentare.

G4Food: Cum păstrăm masa un moment liniștit, nu un câmp de luptă?

Corina Gheorghe, psiholog: Pentru a păstra masa un moment liniștit, este esențial să schimbăm obiectivul. Nu mai urmărim cât mănâncă copilul, ci cât tolerează și cât se simte în siguranță. Putem reduce presiunea, putem limita durata mesei dacă simțim că intervine frustrarea accentuată și este de dorit să creăm un mediu calm. Dacă părintele reușește să păstreze o atitudine relaxată, copilul va începe să se regleze mai ușor. În lipsa acestor optimizări de atitudine ale adultului, masa devine un context de conflict și evitare.

Cum poate un părinte să-și ajute copilul cu TSA să accepte alimente noi

G4Food: Ce pot face părinții acasă pentru a ajuta copilul să accepte un aliment?

Corina Gheorghe, psiholog: Părinții pot începe cu pași mici și consecvenți. Expunerea graduală este esențială: copilul poate mai întâi să vadă alimentul, apoi să îl atingă, să îl miroasă și abia ulterior să îl guste. Toate etapele în ritmul lui, oferindu-i posibilitatea de a se opri pentru a procesa pe îndelete senzațiile, atunci când simte să o facă. De asemenea, putem porni de la alimentele deja acceptate și să facem modificări mici, pentru a crește toleranța. Activitățile senzoriale conexe și jocul pot ajuta foarte mult procesul. Fără această abordare graduală, copilul rămâne blocat într-o alimentație limitată.

G4Food: Ce înseamnă progres real în alimentația unui copil cu TSA?

Corina Gheorghe, psiholog: Progresul real nu înseamnă că copilul mănâncă imediat un aliment nou. Înseamnă toleranță crescută și deschidere către experiență. Faptul că acceptă alimentul pe masă, îl atinge sau îl miroase sunt pași importanți. Este esențial ca părinții să observe și să valideze aceste mici reușite. Dacă așteptările sunt prea mari, apar deopotrivă frustrarea și presiunea, ceea ce poate duce la regres.

Semnele care îți arată că este nevoie de ajutorul unui psiholog

G4Food: Când este evident că avem nevoie de ajutorul unui specialist?

Corina Gheorghe, psiholog: Este momentul să apelăm la un specialist atunci când alimentația copilului este foarte limitată, când există stres constant la masă sau când apar semne de carențe nutriționale. De asemenea, dacă părintele simte că nu mai știe cum să gestioneze situația, sprijinul specializat este esențial. Intervenția timpurie poate preveni dificultăți mai mari pe termen lung.

G4Food: Ce ați vrea să știe fiecare părinte care se simte copleșit?

Corina Gheorghe, psiholog: Este important ca fiecare părinte să știe că nu este singur și că această dificultate este mai frecventă decât pare. Copilul nu este dificil, ci îi este dificil procesul pe care îl traversează, iar datoria părintelui este să ofere sprijin și empatie pentru a gestiona fiecare etapă cu succes. Alimentația este un proces care se construiește în timp, cu răbdare și consecvență. Sprijinul emoțional al părintelui este esențial, iar progresul vine din pași mici, nu din schimbări bruște sau presiune accentuată.