Locul în care este distribuită grăsimea în organism poate influența semnificativ sănătatea creierului și performanța cognitivă, potrivit unui nou studiu publicat în revista Nature Mental Health. Cercetarea sugerează că nu doar cantitatea totală de grăsime este importantă, ci și zona în care aceasta se acumulează.
Rezultatele arată că diferitele tipuri de grăsime corporală sunt asociate cu modificări distincte ale structurii și funcționării creierului. În plus, unele forme de grăsime par să fie mult mai dăunătoare decât altele.
Indicele de masă corporală (IMC) este folosit de zeci de ani pentru evaluarea excesului ponderal și a obezității. Totuși, acest indicator nu oferă informații despre distribuția grăsimii în corp. Potrivit cercetătorilor, acest aspect este esențial. Grăsimea acumulată în diferite regiuni ale corpului are efecte biologice distincte.
Grăsimea viscerală, care se depune în jurul organelor interne, este cunoscută pentru producerea unor substanțe inflamatorii asociate cu neuroinflamația și procesele neurodegenerative.
În schimb, grăsimea localizată la nivelul membrelor a fost considerată în unele studii mai puțin nocivă și chiar potențial protectoare în anumite situații.
Studiul a fost coordonat de Anqi Qiu, cercetător la Universitatea Politehnică din Hong Kong. Echipa a analizat datele provenite de la peste 18.000 de participanți incluși în baza de date UK Biobank. Vârsta medie a participanților a fost de aproximativ 62,5 ani, iar aproape 45% dintre aceștia au fost bărbați.
Cercetătorii au măsurat cu precizie grăsimea acumulată în brațe, picioare, trunchi și zona abdominală profundă. Pentru aceasta au utilizat absorpțiometria duală cu raze X, cunoscută sub numele de DXA.
Sănătatea creierului a fost evaluată prin mai multe tipuri de investigații RMN. Participanții au susținut și teste cognitive care au analizat memoria, viteza de procesare a informațiilor, funcțiile executive și capacitatea de raționament.
Pentru a evita influența greutății totale, cercetătorii au utilizat metode statistice care au eliminat efectul IMC-ului și au analizat separat impactul fiecărei regiuni de grăsime.
Rezultatele au arătat că fiecare categorie de grăsime corporală este asociată cu modificări neurologice specifice. Grăsimea acumulată în brațe și trunchi a fost asociată cu subțierea cortexului senzoriomotor. Această regiune cerebrală este implicată în controlul mișcării și procesarea senzațiilor. În plus, grăsimea din brațe a fost corelată cu reducerea volumului hipocampului, una dintre cele mai importante structuri cerebrale implicate în memorie.
Toate cele patru tipuri de grăsime analizate au fost asociate cu reducerea volumului unor structuri profunde ale creierului și cu slăbirea conexiunilor dintre regiunile responsabile de mișcare și coordonare.
Cercetătorii au identificat grăsimea viscerală drept cea mai dăunătoare formă de țesut adipos pentru sănătatea creierului. Aceasta este grăsimea care se acumulează în jurul organelor abdominale și nu poate fi observată întotdeauna la exterior.
Studiul a arătat că grăsimea viscerală este puternic asociată cu deteriorarea substanței albe a creierului. Aceasta reprezintă rețeaua de conexiuni care permite comunicarea dintre diferitele regiuni cerebrale. Participanții cu niveluri mai ridicate de grăsime viscerală au prezentat semne de scădere a densității fibrelor nervoase, acumulare de lichid în țesutul cerebral și dezorganizarea conexiunilor neuronale.
Unul dintre rezultatele neașteptate ale cercetării a fost legătura dintre grăsimea de la nivelul picioarelor și anumite modificări cerebrale. Aceasta a fost asociată cu slăbirea conexiunilor din sistemul limbic. Această rețea cerebrală este implicată în reglarea emoțiilor, memoriei și mecanismelor de recompensă.
Autorii studiului consideră că efectul ar putea fi explicat de leptină, un hormon produs în cantități mai mari de grăsimea din partea inferioară a corpului. Acesta influențează zone cerebrale implicate în procesele memoriei.
Cercetătorii au utilizat modele informatice pentru a calcula ceea ce au numit „vârsta creierului”. Analizele au arătat că îmbătrânirea accelerată a anumitor rețele neuronale reprezintă principalul mecanism prin care grăsimea regională afectează funcțiile cognitive. Cele mai importante modificări au fost observate la nivelul rețelelor senzoriomotorii, limbice și al rețelei implicite a creierului.
În toate testele cognitive, grăsimea viscerală a avut cele mai puternice efecte negative asupra performanțelor participanților. „Aceste rezultate evidențiază importanța luării în considerare a distribuției regionale a grăsimii, dincolo de IMC, în evaluarea legăturilor cu îmbătrânirea creierului și a funcțiilor cognitive”, au concluzionat autorii.
Autorii subliniază că studiul are mai multe limitări. Fiind o cercetare transversală, aceasta nu poate demonstra o relație directă de cauzalitate. Cu alte cuvinte, nu poate stabili cu certitudine dacă grăsimea provoacă modificările cerebrale sau dacă există și alte mecanisme implicate. În plus, majoritatea participanților au fost britanici albi, ceea ce limitează aplicarea rezultatelor la alte populații.
Chiar și așa, cercetarea oferă una dintre cele mai detaliate imagini de până acum asupra modului în care distribuția grăsimii corporale poate influența sănătatea creierului. Studiul sugerează că evaluarea riscurilor asociate obezității ar putea necesita mai mult decât simpla măsurare a greutății sau calcularea IMC-ului.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți