De ce au ajuns românii să importe cartofi/ România cultivă aproximativ 30.000 de hectare de cartofi, dar importă anual aproape 300.000 de tone de cartofi/ Emil Dumitru, MADR: ”Suntem nesemnificativi!”

Adaugă G4Food ca sursă preferată în Google

Cartofii rămân unul dintre cele mai importante alimente din dieta românilor, după pâine. Fiert, prăjit, copt sau transformat în piure ori ciorbe, acesta este consumat la scară largă, România fiind printre cei mai mari consumatori din Europa, cu aproape 100 kg pe locuitor anual.

Cu toate acestea, paradoxul este evident: deși consumul este ridicat, producția internă de sămânță și competitivitatea soiurilor românești sunt în declin.

România cultivă aproximativ 30.000 de hectare de cartofi, dar importă anual aproape 300.000 de tone de cartofi de consum, generând un deficit al balanței comerciale de aproximativ 100 de milioane de euro.

Institutul Cartofului: de la centru strategic, la supraviețuire

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr din Brașov, cândva un reper al cercetării agricole românești, funcționează astăzi cu resurse reduse: aproximativ 33 de angajați, dintre care doar 10 cercetători, și o infrastructură parțial degradată.

În trecut, institutul administra mii de hectare. Astăzi, suprafața a scăzut la aproximativ 800 de hectare, în contextul extinderii urbane și al pierderii treptate a terenurilor.

„Am vândut circa 40 de tone de sămânță, foarte puțin. Marii fermieri preferă importul, uneori la prețuri de dumping”, explică Manuela Hermeziu, directoarea Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr: pentru stirileprotv.ro.

Pentru comparație, fermele din Europa de Vest livrează semințe certificate la scară industrială, în timp ce în România producția internă acoperă doar o mică parte din necesar.

Dependență structurală de importuri

Problema nu este doar una de producție, ci de sistem. În prezent, doar aproximativ 800–850 de hectare sunt dedicate cartofului de sămânță în România, o suprafață considerată nesemnificativă pentru nevoile pieței interne.

Emil Dumitru, secretar de stat în MADR a declarat: „Cred că avem foarte multe lucruri de făcut pentru cercetarea românească în zona cartofului. Dacă e să ne uităm numai la suprafețele cultivate și declarate la APIA cu cartofi de sămânță, suntem nesemnificativi, cu 800 de hectare, 850 de hectare de cartofi de sămânță cultivați în România. Practic, noi finanțăm cercetarea pe ce înseamnă cartoful de sămânță altor state membre. Și cultivăm în jur de 30.000 de hectare de cartofi. Ajungem să importăm practic aproape 300.000 de tone de cartofi de consum. Și practic avem un deficit de balanță comercială pe cartoful de consum de 100 de milioane de euro”.

În plus, diferența de productivitate între soiurile românești și cele importate, dezvoltate în centre de cercetare cu finanțare constantă, accentuează această dependență.

„Nu avem salarii stabile, lucrăm pe proiecte”

Institutul de la Brașov se confruntă nu doar cu lipsa resursei umane, ci și cu infrastructură învechită. Solariile existente sunt insuficiente pentru producție la scară, iar echipamentele moderne și sistemele de irigații lipsesc sau sunt subdimensionate.

„Nu avem salarii stabile, lucrăm pe proiecte. Fără finanțare predictibilă, cercetarea devine dificilă”, explică un cercetător din cadrul institutului.

Mai mult, încercările de accesare a proiectelor internaționale au fost adesea fără succes, limitând și mai mult capacitatea de dezvoltare.

În timp ce cercetarea locală se luptă pentru supraviețuire, piața este dominată de importuri din state cu productivitate ridicată precum Germania, Franța sau Olanda.