Deficitul României la conserve, dulceață și legume procesate scade pentru prima dată în ultimul deceniu, dar rămâne peste 500 de milioane de euro

Deficitul comercial al României pe segmentul preparatelor din fructe și legume a ajuns în 2025 la 513 milioane de euro, în scădere cu 8% față de anul anterior, marcând prima reducere din ultimii zece ani, potrivit unei analize realizate de Ziarul Financiar pe baza datelor Institutul Național de Statistică, transmite MEDIAFAX.

Scăderea nu a fost determinată de o creștere semnificativă a exporturilor, ci de reducerea importurilor, care au coborât cu 5%, pe fondul unui consum mai temperat. România continuă să exporte anual preparate din fructe și legume de peste 130 de milioane de euro, însă nivelul rămâne insuficient pentru echilibrarea balanței comerciale.

Importurile domină piața preparatelor din fructe și legume

Categoria preparatelor din fructe și legume, care include conserve, bulion, murături, dulceață, compoturi sau produse congelate, este a patra ca valoare a importurilor alimentare. În ultimul deceniu, atât importurile, cât și deficitul s-au dublat, pe fondul unei producții interne insuficiente.

Cele mai mari volume sunt generate de legumele preparate, congelate sau necongelate, care depășesc 40% din totalul importurilor. În același timp, produsele pe bază de fructe câștigă teren. În 2024, aproximativ 23% din importuri au fost reprezentate de fructe și alte părți comestibile de plante preparate sau conservate, inclusiv fructe congelate, piureuri și compoturi.

Pe rafturile magazinelor din România ajung tot mai frecvent produse din import, de la mazăre congelată din Polonia și spanac ambalat în Belgia, până la bulion obținut din concentrat de tomate din afara Uniunii Europene. Diversificarea consumului și presiunea asupra prețurilor favorizează aceste produse în detrimentul celor locale.

Capacitatea redusă de procesare menține dependența de importuri

Unul dintre factorii principali care mențin deficitul este lipsa infrastructurii de procesare. Deși producția locală de fructe și legume există, inclusiv în anii cu supraproducție, capacitatea de transformare în produse finite rămâne limitată.

Piața este dominată de câțiva jucători mari care reușesc să intre constant în marile lanțuri de retail, în timp ce majoritatea producătorilor operează la scară redusă. În paralel, costurile ridicate, sezonalitatea și numărul limitat de spații protejate reduc competitivitatea producătorilor locali în raport cu state precum Turcia, Grecia, Spania sau Polonia.

Investițiile în procesare rămân modeste, în ciuda unor proiecte finanțate prin programul INVESTALIM, ale căror efecte sunt așteptate în anii următori. Până atunci, România rămâne dependentă de importuri pentru o categorie alimentară cu consum constant.