Sectorul producției de zahăr în Europa, în criză structurală. O cincime din fabrici riscă să dispară

Schimbarea obiceiurilor de consum dar și mutarea facilităților de producție în zone mai avantajoase din punctul de vedere al costurilor a adus industria europeană a zahărului într-o situație de criză majoră. Ca un detaliu din tabloul general întunecat, situația din Italia, unde producția națională este în cădere liberă, în ciuda industriei alimentare înfloritoare, inclusiv de patiserie.

Ca o informație de ultimă oră, Coprob-Italia Zuccheri, singurul producător național de zahăr din Peninsulă, cu două fabrici care gestionează întregul lanț valoric al sfeclei de zahăr, de la procesare la depozitare, anunță suspendarea sezonieră a unității de procesare a sfeclei din regiunea Veneto, informează cotidianul Il Sole 24 Ore.

Este vorba de fabrica de la Pontelongo (Padova), unde lucrează 200 de angajați cu contract fix și sezonieri și de unde livrează materie primă circa 2.000 de fermieri, și unde în 2026 va fi menținut doar centrul de ambalare. Ultimele speranțe se leagă de un proiect de modernizare structurală prin PNRR, în valoare de 3 milioane de euro. Este o decizie extrem de dificilă, după cum transmite Cooperativa, luată la finalul ultimei ședințe a consiliului de administrație.

„Decizia este rezultatul unor analize tehnico-economico-financiare aprofundate, din care reies ca variabile negative criza persistentă a prețului zahărului la scară europeană și extra-europeană, scăderea drastică a suprafețelor cultivate cu sfeclă în Veneto (de la 30.000 la 19.000 de hectare) și costul uriaș de întreținere a fabricii din Padova.”

Va rămâne operațională unitatea din Minerbio (Bologna), unde vor fi direcționate cantitățile de sfeclă contractate de membrii cooperativei din Veneto.

„Nu se mai poate continua așa”

„În Italia este tot mai greu să cultivi sfeclă”, declară vicepreședintele Coprob Italia Zuccheri, Giovanni Tamburini. „Până în 2018 obțineam aproximativ 8,5-9 tone de zaharoză pe hectar, dar în ultimii cinci ani am scăzut sub media de 7,5. Sectorul este puțin rentabil, iar fermierii abandonează cultura de sfeclă de zahăr.”

În plus, la criza generală contribuie și restricțiile privind substanțele necesare pentru combaterea schimbărilor climatice și a agenților patogeni. „În Italia am scăzut de la 98 la 55 de substanțe active disponibile. Așa nu se mai poate merge înainte.

În acest context, sindicatele solicită o întâlnire cu ministrul Agriculturii, în încercarea de a înțelege dacă sectorul mai este considerat unul strategic și dacă Italia mai consideră zahărul un ingredient esențial pentru industria alimentară.

Situația în Europa

În Europa, cel mai recent anunț vine de la compania germană Nordzucker. La finalul sezonului de producție, al doilea mare producător de zahăr din Germania va înceta producția la fabrica slovacă din Trenčianska Teplá. De asemenea, gigantul Südzucker a înregistrat scăderi pe bursă, propunând suspendarea dividendelor.

Iar faptul că până și Europa de Nord, regiune cu tradiție datorită climei mai favorabile, începe să recurgă la astfel de măsuri arată profunzimea crizei.

Conform Mariei-Christine Ribera, director general CEFS (Asociația Europeană a Producătorilor de Zahăr), din 2017, din 103 fabrici, 22 s-au închis sau urmează să se închidă. Iar anul viitor vor mai opera doar 81 de fabrici de zahăr din sfeclă în Europa.

Surplusul și „importurile zero taxe”

Lovitura decisivă a venit din surplusul de produs care a invadat piața UE odată cu liberalizarea din septembrie 2017. Totodată, în contextul acordului UE-Mercosur, care va fi aplicat deja în versiune provizorie, dar și al celui UE-Brazilia, se preconizează importuri masive în Europa, la nivelul a sute de mii de tone. Totodată, și importurile din Ucraina au contribuit la situația actuală. Actualmente, este permis importul de zahăr fără taxe, cu condiția ca acesta să fie rafinat și apoi exportat sub formă de produse procesate.

Strategia Bruxelles-ului

În aceste condiții, Comisia Europeană a anunțat excluderea zahărului din acordul comercial UE-India, deoarece India rămâne cel mai destabilizator producător de pe piața mondială.

Totodată, comisarul pentru Agricultură, Christophe Hansen, a propus o suspendare temporară, pe cel puțin un an, a regimului de importuri pentru a ușura presiunea asupra producătorilor. Totuși, implementarea este complicată, fiind necesare negocieri cu autoritățile vamale, care nu au o autoritate centrală coordonatoare la nivel UE. În plus, trebuie gestionată faza de tranziție și contractele deja încheiate.

În aceste condiții, propunerea care vine din partea sectorului este următoarea: aplicarea articolului 222 din Regulamentul OCM, care ar permite producătorilor să stabilească acorduri voluntare pentru limitarea producției, fără a fi acuzați de practici anticonconcurențiale (cartel). „Trebuie să putem vorbi între noi pentru a găsi o soluție de supraviețuire”, conchide Tamburini.