Întâmpinarea Domnului: Obiceiuri alimentare și agricole la 2 februarie / Ce e interzis să faci astăzi pentru a nu avea ghinion tot anul

Pe 2 februarie, românii din mediul rural marchează Întâmpinarea Domnului, sărbătoare creștină a aducerii pruncului Iisus la Templu la 40 de zile după Naștere. În calendarul popular acest praznic se împletește cu Stretenia, numită și „Ziua Ursului” sau „Martinul cel Mare”, dar și cu începutul Anului nou viticol și pomologic. Credințele populare legate de vreme, agricultură și trecerea dintre anotimpuri se manifestă prin ritualuri străvechi, transmise din generație în generație.

Stretenia e considerată momentul în care iarna „se întâlnește” cu primăvara, o zi de rugăciune și de pregătire spirituală, iar ursul devine simbolul acestui prag. Se spune că, dacă ursul iese din bârlog într-o zi înnorată și nu își vede umbra, înseamnă că iarna se slăbește și primăvara este aproape. Dacă, dimpotrivă, vremea e senină și ursul își vede umbra, el se întoarce în bârlog și iarna ar mai dura încă aproximativ 40 de zile. Această observație era folosită în vechime de țărani ca predicție meteorologică, pentru a stabili momentul potrivit pentru începerea lucrărilor agricole.

Alte credințe spun că dacă în ziua de Stretenie este cald, atunci, în cursul anului, va fi vară călduroasă și îmbelșugată. Însă, dacă în această zi este frig, ger și viscol, atunci și vara va fi una friguroasă. În unele zone, copiii erau unși cu grăsime de urs în această zi, pentru a fi puternici precum un urs. În aște zone însă și bărbații procedau la fel, convinși că astfel calitățile ursului se vor transfera asupra lor.

Ritualurile agricole: „Târcolitul viilor”

Un obicei legat de activitățile agricole este „târcolitul viilor”, un ceremonial menit să asigure belșugul recoltei de struguri. În dimineața acestei zile, capul familiei înconjură via de trei ori, făcând ofrande la fiecare colț al ei. El pune pe pământ o bucată de caltaboș (bundărete), taie o coardă de viță și unge tăietura cu funingine amestecată cu untură. Apoi picură vin peste butuc, mănâncă caltaboșul și bea o gură de vin. Totodată rostește formule ritualice ca „Doamne, să-mi faci strugurii cât bundăretele de mari!”. Această combinație de gesturi, hrana oferită simbolic și pronunțarea urărilor avea scopul de a „încărca” viile cu sănătate și rod.

Stretenia nu este o zi de post strict în ritul ortodox, dar în tradiția populară se păstrează cumpătarea în alimentație. Obiceiurile tradiționale nu impun un anumit meniu, însă mesele rămân simple și simbolice. Dulciurile mari sau mesele excesive sunt privite ca nepotrivite într-o zi a cumpătării și a trecerii. În satele unde mai persistă tradițiile arhaice, se obișnuia să se mănânce carne de vită sau preparate locale ca bundăretele oferite ritului viilor, simbolizând dorința de rod bogat în noul an viticol.

Ce nu se face de Stretenie

În calendarul popular, Stretenia este și o zi de repaus față de munca pământului. Este considerată perioada de tranziție în care lucrările agricole nu trebuie începute. Nu se ară sau seamănă, nu se taie lemne sau nu se fac alte treburi grele în grădină sau livadă. Se crede că, făcând aceste lucruri, gospodarul ar tulbura echilibrul naturii și ar atrage boală sau ghinion pentru anul care urmează. Cel care lucrează pământul în ziua de Stretenie riscă, potrivit superstițiilor, să se îmbolnăvească sau să aibă nenoroc. Vechile credințe spuneau că cel care muncește astăzi „va rămâne cu fura strâmbă”.

De asemenea, este strict interzis să faci curățenie, să coși sau să speli haine, considerându-se că acest lucru atrage necazuri. Nici să te speli pe cap nu e voie, acest lucru urmând a aduce „boală sau dureri de cap”. Certurile erau evitate în această zi, pentru a nu aduce necaz tot anul.

De ce „Ziua Ursului”

Ziua Ursului nu este doar un obicei legat de vreme și agricultură. Este și o relicvă a credințelor străvechi în forțele naturii. Ursul, considerat unul dintre animalele cele mai puternice, era privit cu respect și teamă. Iar gesturile menite să-l „îmbuneze” sau să îi interpreteze comportamentul erau asociate cu protecția turmelor și a gospodăriilor. În unele tradiții se evita rostirea cuvântului „urs” și se foloseau termeni mai blânzi, precum „Moș Martin”, pentru a nu atrage atenția spiritului sălbatic.

Întâmpinarea Domnului

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului marchează aducerea pruncului Iisus la Templu și este o zi de mare sărbătoare creștină. Sărbătoarea este privită preponderent ca un praznic religios. Dar în satele tradiționale persistă obiceiuri care îmbină simbolismul creștin cu cel popular. Ritualurile legate de natură, agricultură și hrana simbolică reflectă o cultură rurală atentă la legile ciclurilor naturale și la relația omului cu mediul înconjurător. În această zi de cumpătare și observație, mâncarea, vremea și animalele devin puncte de legătură între trecut și prezent.