Finala celebrului concurs MasterChef România 2025 l-a adus în prim-plan pe Ștefan Măchiță, un concurent atipic pentru o competiție culinară de televiziune: inginer aerospațial, introvertit declarat și pasionat de gastronomie construită cu răbdare, rigoare și multă curiozitate. Ajuns pe locul al doilea în competiție, Ștefan a demonstrat că drumul spre performanță nu este întotdeauna unul previzibil și că bucătăria poate deveni un spațiu de echilibru între precizie și creativitate.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Experiența MasterChef a fost, pentru el, mai mult decât un concurs. A fost un test de rezistență emoțională, de adaptare și de încredere în sine, trăit într-un ritm intens, cu filmări care începeau dimineața devreme și se terminau târziu în noapte. Momentele de presiune maximă au venit odată cu apropierea semifinalei, când miza competiției a devenit reală, iar emoțiile s-au amestecat cu oboseala și entuziasmul.
Dincolo de probele tehnice și de verdictul juraților, povestea lui Ștefan Măchiță este una despre curajul de a ieși din zona de confort, despre rolul discret, dar esențial, al familiei în formarea unei pasiuni și despre felul în care regulile stricte ale ingineriei pot conviețui cu libertatea gastronomiei. În interviul acordat G4Food, finalistul MasterChef 2025 vorbește deschis despre parcursul său în competiție, despre influența mamei sale, despre preparatele care îl obsedează și despre visul unui viitor proiect de pastry, gândit într-un format minimalist și rafinat.
„Masterchef s-a simțit ca o tabără de antrenament militar”
G4Food: Cum ai descrie experiența ta la MasterChef România? Care a fost cel mai intens moment din competiție pentru tine?
Ștefan Măchiță: Experiența MasterChef nu seamănă cu nimic ce am trăit până acum, în 30 de ani. A fost ca un rollercoaster de sentimente și, pe alocuri, s-a simțit ca o tabără de antrenament militar pentru că filmările începeau dimineața devreme și se terminau târziu în noapte. A durat ceva până m-am obișnuit, dar spiritul competiției te ajută să te adaptezi rapid.
Cel mai intens moment a fost acela când am urcat la balcon după ultima probă dinainte de semifinală, când am realizat că eu chiar am ajuns în semifinală și că lucrurile au devenit extrem de serioase. Cu o seară înainte de semifinală nu am putut dormi, era o combinație de sentimente, fericire și stres, dar overall foarte plăcut.
G4Food: Ai fost înscris în competiție de prietenii tăi. Care a fost prima ta reacție când ai aflat că vei participa?
Ștefan Măchiță: După înscriere, cineva din producție te contactează să îți mai ceară detalii și să-ți spună când și unde trebuie să mergi și abia atunci am realizat că într-adevăr am să particip. Îmi amintesc că prima reacție a fost să spun că nu vreau. Eu sunt o persoană introvertită, nu m-aș fi înscris niciodată singur. Dar mă bucur că am decis până la urmă să fac asta și că am mers mai departe, în pofida „fricii”.
G4Food: Cum reușești să îmbini cariera de inginer aerospațial cu pasiunea pentru gastronomie? Există asemănări între cele două?
Ștefan Măchiță: Cariera de inginer este una destul de strică și restrictivă care nu lasă prea mult loc de improvizație sau creativitate, iar gastronomia este la polul opus.
Ambele, împreună, oferă combinația perfectă. După o zi solicitantă la serviciu, tot ce vreau este să-mi pun un vinil, să-mi torn un pahar de Bordeaux și să bucătăresc. Ca asemănări aș spune că deși gastronomia îți permite să creezi și să experimentezi, la fel ca-n aviație, trebuie să respecți niște reguli pe care dacă le încalci, lucrurile, de cele mai multe ori, vor merge prost.

Replica care i-a marcar debutul în bucătărie
G4Food: Cine te-a inspirat cel mai mult să gătești? Cum ți-a influențat mama pasiunea pentru gastronomie?
Ștefan Măchiță: Copil fiind, mă uitam la diferite emisiuni și seriale din America sau Asia unde personajele mâncau tot felul de lucruri cu care noi nu eram obișnuiți și normal că o rugam pe mama să îmi facă și mie, iar răspunsul ei era „dacă vrei, fă-ți”. Cred că replica aceasta a marcat debutul meu în bucătărie. Nu mi-a spus niciodată să nu fac ceva și mereu m-a susținut, mai ales cu bani pentru ingrediente, chiar dacă știam amândoi că nu o să iasă ce trebuie (fiind rețete complicate cu multe elemente și tehnică).
G4Food: Care este preparatul tău preferat și de ce? Există un fel de mâncare pe care ți-ai dori să îl perfecționezi în viitor?
Ștefan Măchiță: Nu cred că am neapărat un preparat preferat. Dacă văd ceva online sau mănânc ceva interesant într-un restaurant, îmi place să vin și să-l recreez acasă cu touchul meu personal. Uneori am obsesii pentru anumite preparate și le pot mânca zilnic pentru câteva săptămâni, cum ar fi somon teriyaki sau caracatița făcută la cuptor în tigaie de fontă cu roșii, vin și usturoi.
Ca preparat pe care vreau să-l perfecționez ar fi starterul făcut în semifinală, un carpaccio de sfeclă cu leche de tigre (lapte de cocos, castravete, măr verde, coriandru, apă de trandafiri și zeamă de lime) la care chef Dumitrescu mi-a propus să pun brânză de capră și brunoise de măr verde.

„Mi-ar plăcea să mă dezvolt pe partea de pastry”
G4Food: Ce ai învățat din această experiență despre tine, despre gătit și despre oameni?
Ștefan Măchiță: Am învățat să am mai multă încredere în mine, că mai am enorm de mult de învățat despre bucătărie și să fiu mereu atent la sfaturile primite de la profesioniștii din domeniu, în cazul de față cei trei chefi. Cât despre oameni, am învățat să am mereu grijă și să citesc bine printre rânduri că nu toate vorbele acoperă adevăratele gânduri din spate.
G4Food: Cum vezi viitorul tău în gastronomie? Te-ai gândit la un restaurant, la evenimente culinare sau la alt proiect legat de gătit?
Ștefan Măchiță: Mi-ar plăcea să mă dezvolt pe partea de pastry și poate, într-o zi, să vă invit să-mi luați un interviu în propriul meu pastry boutique în care să dezvolt propriile idei, într-un format extrem de minimalist, sofisticat, select. Mi-ar plăcea și să am ocazia să gătesc într-o bucătărie profesională, dar doar ca invitat și doar din când în când. Un service într-o bucătărie de restaurant nu este pentru oricine.

Foto: Ștefan Măchiță (arhivă personală)





