foto: Pexels
Agricultura îşi menţine contribuţia cu aproximativ 4-5% la Produsul Intern Brut (PIB), în 2025, iar dacă se iau în calcul şi industria alimentară, procesarea şi sectoarele conexe, contribuţia totală depăşeşte 10% din economia naţională, relevă ”Carta Albă a agriculturii”, lansată recent de IMM România, transmite Agerpres.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
“Agricultura ocupă un loc central în economia României, reprezentând un sector strategic, atât prin contribuţia sa la securitatea alimentară naţională, cât şi prin rolul său în dezvoltarea economică şi socială a zonelor rurale. Cu o tradiţie agricolă îndelungată şi resurse naturale semnificative, România dispune de peste 13,3 milioane de hectare de teren agricol, dintre care aproximativ 8,3 milioane de hectare sunt teren arabil, ceea ce o plasează pe locul al şaselea în Uniunea Europeană după Franţa, Spania, Germania, Polonia şi Italia. În 2025, agricultura continuă să contribuie cu aproximativ 4-5% la Produsul Intern Brut (PIB), iar dacă se iau în calcul şi industria alimentară, procesarea şi sectoarele conexe, contribuţia totală depăşeşte 10% din economia naţională”, menţionează autorii lucrării.
Totodată, circa 18-20% din populaţia activă lucrează în agricultură, o pondere semnificativ mai mare decât media Uniunii Europene – aproximativ 4%. Această cifră confirmă dependenţa socio-economică majoră a mediului rural de activităţile agricole, dar şi necesitatea creşterii productivităţii prin investiţii în mecanizare, digitalizare şi formare profesională.
Pe plan salarial, venitul mediu net în agricultură a fost de aproximativ 3.931 lei în 2024, în creştere faţă de anii anteriori, dar cu circa 20-25% mai mic decât media naţională.
Valoarea totală a producţiei agricole româneşti a fost estimată la peste 22 miliarde euro în 2023, conform datelor Eurostat, menţinând România pe locul 7 în Uniunea Europeană din punct de vedere al volumului economic generat. În ciuda acestor rezultate, nivelul de productivitate rămâne sub media europeană, ca urmare a fragmentării terenurilor, a utilizării reduse a tehnologiilor moderne şi a vulnerabilităţii crescute la schimbările climatice.
Un motor pentru exporturi
Agricultura reprezintă unul dintre principalele motoare ale exporturilor româneşti. România este un exportator regional important de cereale, oleaginoase şi produse agroalimentare, având o balanţă comercială pozitivă în acest sector. Principalele produse exportate sunt grâul, porumbul şi floarea-soarelui, care ajung în ţări din Uniunea Europeană, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, se arată în cercetare.
Totodată, industria alimentară procesatoare contribuie tot mai mult la creşterea valorii adăugate prin produse finite competitive, precum uleiurile vegetale, vinurile şi produsele lactate.
“Politica agricolă naţională este strâns aliniată la Politica Agricolă Comună (PAC) a Uniunii Europene, care oferă sprijin prin plăţi directe şi programe de dezvoltare rurală. Prin Planul Strategic PAC 2023-2027, România beneficiază de peste 15,8 miliarde euro alocaţi pentru modernizarea fermelor, tranziţia către o agricultură verde şi digitalizată, formarea profesională şi sprijinirea tinerilor fermieri. La nivel naţional, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) continuă să joace un rol esenţial în finanţarea infrastructurii rurale, modernizarea exploataţiilor şi dezvoltarea antreprenoriatului agricol. Totuşi, birocraţia ridicată, întârzierile administrative şi complexitatea procesului de aplicare rămân obstacole importante pentru mulţi beneficiari, în special pentru fermele mici şi medii”, atrag atenţia specialiştii IMM România.
Potrivit acestora, agricultura românească se află într-un proces de tranziţie structurală, între modelul tradiţional şi cel modern, competitiv şi digital. În această etapă, se conturează atât provocări majore, cât şi oportunităţi reale de dezvoltare.
Principalele provocări pentru agricultura actuală
La capitolul provocări principale, autorii “Cartei Albe a agriculturii” menţionează fragmentarea excesivă a terenurilor şi lipsa asocierii între fermieri; infrastructura rurală deficitară şi accesul dificil la pieţe; finanţarea insuficientă şi accesul limitat la credite; efectele tot mai puternice ale schimbărilor climatice asupra producţiei; lipsa competenţelor digitale şi tehnologice în mediul rural.
În ceea ce priveşte oportunităţile de dezvoltare, autorii fac referire la modernizarea fermelor prin digitalizare, mecanizare şi inovaţie tehnologică; creşterea sectorului de agricultură ecologică, în concordanţă cu obiectivele Pactului Verde European; valorificarea fondurilor europene pentru tranziţia verde şi digitală; dezvoltarea lanţurilor scurte de aprovizionare şi consolidarea pieţelor locale; stimularea cooperativelor şi a asocierilor agricole, care pot genera economii de scară şi o poziţie competitivă mai puternică.
“În 2025, agricultura României se defineşte printr-un potenţial agricol excepţional, dar şi printr-un set complex de provocări structurale. Deşi sectorul se confruntă cu vulnerabilităţi legate de climă, fragmentare şi accesul limitat la finanţare, direcţia generală este una de transformare şi profesionalizare. Prin investiţii în infrastructură, digitalizare şi formarea resursei umane, agricultura românească poate deveni un vector strategic al economiei naţionale, capabil să contribuie nu doar la creşterea PIB-ului, ci şi la revitalizarea zonelor rurale şi la consolidarea securităţii alimentare a României şi a Uniunii Europene”, se mai arată în lucrarea realizată de IMM România.
Cercetarea a fost realizată în anul 2024 prin intermediul unei investigaţii pe bază de chestionar aplicat unui număr de 439 de întreprinderi – micro, mici şi mijlocii – din toate regiunile de dezvoltare ale României şi din toate categoriile de vârstă. Eşantionul selectat este considerat reprezentativ pentru sectorul IMM-urilor agricole din România, oferind o bază solidă pentru formularea de concluzii şi recomandări privind starea actuală a agriculturii.
Chestionarele au fost completate în principal de antreprenori şi manageri activi în domeniul agricol, acoperind ramuri diverse – de la producţia vegetală şi zootehnie până la servicii conexe şi prelucrarea produselor agricole. Cercetarea a urmărit identificarea principalelor tendinţe din sector, evaluarea accesului la finanţare, digitalizare, resurse umane, riscuri şi politici publice.
Distribuţia geografică a eşantionului asigură o acoperire echilibrată a celor opt regiuni de dezvoltare, reflectând specificul regional al agriculturii româneşti şi diferenţele de structură economică dintre zone. Astfel, cercetarea oferă o imagine detaliată asupra realităţilor din teren şi permite analiza comparativă între regiuni, categorii de întreprinderi şi dimensiunea afacerilor.
