Comisia Europeană vrea noi măsuri de protecție pentru fermieri în contextul acordului UE–Mercosur. Polonia avertizează asupra unei „găuri negre a agriculturii europene”

Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și blocul sud-american Mercosur, care ar urma să creeze cea mai mare zonă de liber schimb din lume, continuă să provoace tensiuni. Comisia Europeană (CE) vrea să introducă noi garanții pentru protejarea agriculturii europene și pregătește o sesizare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru a verifica conformitatea acordului. În Polonia, reprezentanții fermierilor avertizează că înțelegerea ar putea duce la dispariția fermelor de familie din Europa, notează publicația Farmer.pl.

Acordul UE–Mercosur, amânat pentru 2026

Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și țările Mercosur (Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay) nu va fi ratificat în 2025, așa cum se anunțase inițial, ci cel mai probabil în 2026, potrivit președintelui Consiliului UE pentru Comerț, Lars Løkke Rasmussen.

În cadrul unei întâlniri dintre ministrul polonez al agriculturii, Stefan Krajewski, și organizațiile fermierilor, eurodeputatul Krzysztof Hetman a precizat, conform relatărilor lui Jacek Zarzecki, că „nu există o versiune finală a acordului cu Mercosur. Comisia Europeană vrea să introducă noi măsuri de protecție pentru agricultură, iar suplimentar este pregătită o sesizare la Curtea de Justiție a UE pentru verificarea conformității acordului”.

„Oportunitate pentru Vest, amenințare pentru Est”

Jacek Zarzecki, președintele Platformei Poloneze pentru Carne de Vită Sustenabilă, a explicat într-o postare pe platforma X (fostul Twitter):
„Acordul comercial dintre UE și statele Mercosur are ca scop crearea celei mai mari zone de liber schimb din lume, cu peste 700 de milioane de consumatori. Pentru economiile industriale din Europa de Vest (automotive, mașini, chimie, farmaceutice), înțelegerea aduce noi oportunități de export. Însă pentru Polonia, unde agricultura este unul dintre pilonii economiei și ai comunităților rurale, reprezintă o amenințare serioasă”, a scris Zarzecki.

El a prezentat patru mecanisme principale de risc:

• Contingente tarifare: carne de vită – 99.000 tone (în 6 ani), carne de pasăre – 180.000 tone, zahăr – 180.000 tone, etanol – 650.000 tone, miere – 45.000 tone;

• Asimetrie de reglementare – fermierii din UE respectă norme stricte de mediu și sănătate, care nu se aplică în țările Mercosur. În plus, Australia negociază un contingent suplimentar de 40.000 tone, ceea ce va spori presiunea asupra pieței;

• Importul părților premium ale carcasei (rostbeef, antricot, mușchi file) – contingentul de 99.000 tone ar putea acoperi până la 15% din piața segmentului premium;

• Diferențe de scară între ferme – în Argentina, o fermă ecologică are între 3.000 și 5.000 ha, în timp ce în UE media este de 37 ha. Această discrepanță amenință planul UE de a crește ponderea agriculturii ecologice la 25% din suprafața totală.

Pierderi majore estimate pentru sectoarele agricole

Potrivit calculelor lui Zarzecki, cele mai afectate domenii ar fi:

• sectorul avicol – pierderi între 225 și 540 milioane euro și până la 30.000 de locuri de muncă;

• sectorul cărnii de vită – pierderi între 200 și 330 milioane euro și până la 15.000 de locuri de muncă;

• producția de zahăr – afectată de importurile ieftine de zahăr din trestie;

• apicultura – expusă importurilor de 45.000 tone de miere fără taxe vamale.

„Acordul va duce la depopularea satelor”

Zarzecki avertizează că efectele nu vor fi doar economice, ci și sociale.

„Scăderea veniturilor fermierilor va duce la falimentul exploatațiilor, depopularea satelor, creșterea șomajului și emigrarea tinerilor. Cele mai expuse sunt fermele mici și mijlocii, de familie”, a subliniat el.

De asemenea, el atrage atenția asupra riscurilor de siguranță alimentară: „Auditul Comisiei Europene din 2024 (și cele anterioare) a arătat că Brazilia nu garantează eliminarea hormonilor de creștere cancerigeni în creșterea bovinelor. Importul unor astfel de produse subminează credibilitatea sistemelor de siguranță alimentară din UE”, a scris Zarzecki.

Critici privind dublul standard și politica climatică a UE

El a adăugat: „Emisiile de gaze cu efect de seră (1990–2023): Polonia –25%, UE –27%. Țările Mercosur: Uruguay +15%, Paraguay +75%, Bolivia +118%, Argentina +11%, Brazilia +89%. UE importă alimente cu o amprentă de carbon mult mai mare, subminându-și propria politică climatică”.

În plus, el a criticat scăderea bugetului Politicii Agricole Comune (PAC) – de la 387 la 300 miliarde euro – și lipsa unor fonduri dedicate intervențiilor în caz de criză.

„Comisia vorbește despre o rezervă de criză de 6,3 miliarde euro, dar nu sunt fonduri noi. Fondul acoperă 7 ani, 27 de state și orice posibilă criză agricolă. Mecanismele propuse, cum ar fi suspendarea preferințelor la import când prețul scade cu 10% față de anul precedent, nu oferă o protecție reală, pentru că nu există un instrument dedicat”, a explicat Zarzecki.

Pierderi estimate între 0,5 și 1 miliard de euro anual pentru Polonia

Conform acestuia, „Polonia are deja o balanță comercială extrem de nefavorabilă cu țările Mercosur – un deficit anual de 1,66 miliarde euro. După semnarea acordului, acest dezechilibru se va adânci, iar produsele noastre vor fi mai puțin competitive și pe piața internă europeană”.

El estimează că „acordul va aduce Poloniei pierderi în agricultură de 0,5–1,06 miliarde euro anual, va pune în pericol între 33.000 și 64.500 de locuri de muncă și va menține un dezechilibru comercial uriaș – importuri de 20 de ori mai mari decât exporturile”.

„Trei forțe care trag agricultura europeană într-o capcană”

În concluzie, Jacek Zarzecki afirmă: „Agricultura europeană – și în special cea poloneză, bazată pe ferme de familie – se află prinsă în capcana a trei forțe majore. Prima este presiunea importurilor (Mercosur + Ucraina) – competiția alimentelor ieftine din afara UE. A doua este Pactul Verde European – cu reglementări costisitoare și restrictive. A treia este sprijinul financiar inadecvat – reducerea drastică a bugetului PAC și lipsa fondurilor reale pentru transformare și intervenție”.

„Fiecare dintre acești factori, separat, este o provocare. Împreună, creează o ‘gaură neagră’ a agriculturii europene, în care vor dispărea fermele de familie”, conchide sursa citată.