Sursa foto Dreamstime
În deşertul Atacama din Chile, cel mai arid deşert din lume, oamenii de ştiinţă studiază o floare mică şi rezistentă care ar putea deţine indicii genetice pentru a ajuta culturile agricole să reziste în faţa condiţiilor de secetă devenite din ce în ce mai grave din cauza schimbărilor climatice, informează agenția de știri Reuters.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Specia Cistanthe longiscapa, căreia pe plan local i se spune “Pata de guanaco”, înfloreşte în timpul ploilor rare care cad în deşertul Atacama, creând un mozaic de culori cunoscut sub numele de “fenomenul deşertului înflorit”.
Cercetătorii dintr-o echipă de la Universitatea Andres Bello din Chile realizează în prezent experimente de secvenţiere genetică pentru a descoperi trăsăturile care îi permit acestei flori colorate – petalele sale au nuanţa fucsia – să supravieţuiască penuriei de apă şi variaţiilor extreme de temperatură în unul dintre cele mai dure medii de pe planeta noastră.
Obiectivul lor este acela de a transfera caracteristicile de toleranţă la secetă către alte culturi, transmite Agerpres. “Din cauza schimbărilor climatice, secetele devin o problemă tot mai serioasă pentru agricultură, pentru lume şi pentru ţara noastră”, a declarat Ariel Orellana, directorul Centrului pentru Biotehnologia Plantelor din cadrul Universităţii Andres Bello.
“Avem nevoie de plante care să poată să tolereze această secetă”, a adăugat el. Chile se confruntă şi cu provocări din ce în ce mai mari privind apa, iar World Resources Institute a clasat acest stat sud-american printre ţările cu cele mai mari probleme legate de rezervele de apă din lume.
Studiile ştiinţifice avertizează cu privire la apariţia unor condiţii de secetă extremă până în anul 2050 în valea fertilă aflată în centrul ţării, care este esenţială pentru exporturile agricole, inclusiv pentru vinuri, fructe şi animale de fermă. Ceea ce face “Pata de guanaco” să fie unică, afirmă Ariel Orellana, este abilitatea sa de a comuta între diferite tipuri de fotosinteză, făcând din ea o plantă model pentru mediile extreme.
Atunci când se confruntă cu un stres cauzat de secetă, lumină solară intensă şi salinitate, planta activează o metodă de economisire a apei, cunoscută sub numele de “Fotosinteză CAM”. Când condiţiile se îmbunătăţesc, ea revine la tipul mai frecvent de fotosinteză, denumit “fotosinteză C3”.
“Această flexibilitatea face din ea un model minunat pentru a studia felul în care genele controlează aceste modificări”, a explicat Ariel Orellana.
Cesar Pizarro Gacitua, directorul departamentului de conservare a biodiversităţii în regiunea Atacama din cadrul agenţiei forestiere CONAF din Chile, a declarat că sunt necesare mai multe cercetări ştiinţifice comune pentru a descifra misterele acestei plante. “Cum produce ea suficientă hrană şi realizează fotosinteza pentru a supravieţui condiţiilor extreme?”, s-a întrebat el.
