foto: Pexels
Deși este mai puțin vizibilă decât cea subcutanată, grăsimea viscerală poate fi determinantă în apariția bolilor metabolice și cardiovasculare. Perimetrul taliei este una dintre cele mai directe măsuri pentru a evalua grăsimea viscerală, care se ascunde în jurul organelor și duce la abdomene dure și proeminente, notează La Vanguardia.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Timp de decenii, grăsimea corporală a fost privită ca un simplu depozit de energie – un exces care se acumula sub piele și putea fi corectat prin dietă și exercițiu. Însă progresele științifice au arătat că nu toată grăsimea se comportă la fel. O parte dintre ea, numită grăsime viscerală, este astăzi în centrul atenției specialiștilor datorită rolului său în apariția bolilor metabolice și cardiovasculare.
„Hipertensiune, diabet de tip II, steatoză hepatică sau ficat gras, probleme cardiace, respiratorii și chiar cancer”, enumeră doctorul Diego Sánchez Muñoz, specialist în aparatul digestiv și director medical al IDI – Instituto Digestivo din Sevilla.
„Grăsimea viscerală este cea care ne interesează cel mai mult pe noi, medicii, atunci când vorbim despre impactul obezității asupra sănătății”, explică Andrea Ciudin, endocrinolog la Spitalul Vall d’Hebron din Barcelona și coordonatoarea Unității de Obezitate. „Spre deosebire de grăsimea subcutanată, grăsimea viscerală nu se află sub piele, ci în jurul organelor interne precum ficatul, rinichii, inima sau pancreasul. Tocmai această localizare o face deosebit de periculoasă.”
Ciudin folosește pentru studenții săi următoarea comparație: „Este ca și cum ne-ar scoate din mediul nostru și ne-ar lăsa singuri pe o insulă. Am începe să reacționăm ciudat din cauza stresului. Asta face și grăsimea când se află unde nu trebuie: începe să producă hormoni anormali, molecule inflamatorii și transmite semnale greșite creierului pentru reglarea foamei, printre altele.”
Grăsime subcutanată versus grăsime viscerală
Este esențial să facem diferența dintre grăsimea subcutanată – cea care formează așa-numitele „colăcei” abdominali – și cea viscerală.
„Grăsimea subcutanată se acumulează sub piele, de aceea formează pliuri. În schimb, grăsimea viscerală, care ne îngrijorează cu adevărat, se ascunde în jurul organelor și duce la abdomene dure și proeminente, chiar și la persoane cu un indice de masă corporală normal”, explică Ciudin.
Specialiștii atrag atenția că factorul genetic joacă un rol important în tipul de grăsime acumulată și identifică două mari fenotipuri:
-
persoane care acumulează mai ales grăsime subcutanată – vizibilă, dar metabolic mai puțin nocivă;
-
persoane care acumulează mai ales grăsime viscerală – cu abdomen dur, proeminent și piele întinsă.
Acest al doilea profil, care poate apărea și la persoane slabe (dar și invers – persoane cu un IMC ridicat dar cu procent moderat de grăsime viscerală), prezintă un risc mai mare de boli metabolice.
Cum reducem grăsimea viscerală?
„Obiectivul nu este să pierdem kilograme în orice fel, ci să reducem grăsimea viscerală și să păstrăm masa musculară”, subliniază Ciudin.
De aceea, personalizarea intervenției este esențială. Dietele restrictive aplicate ani de zile au agravat de multe ori problemele metabolice. Cea mai bună strategie rămâne combinația dintre:
-
exerciții de forță și exerciții aerobice,
-
o alimentație echilibrată.
„Ceea ce favorizează acumularea de grăsime viscerală nu este atât grăsimea pe care o mâncăm, ci vârfurile de insulină generate de carbohidrații rafinați”, explică endocrinoloaga. Soluția este reducerea zaharurilor simple și prioritizarea carbohidraților integrali, cu absorbție lentă.
Prevenția, cheia sănătății
Sánchez Muñoz subliniază că prevenția ar trebui să fie prioritară: „Nu vorbim doar de estetică, ci de sănătate. Grăsimea viscerală este tăcută, nu se observă așa cum se vede „colăcelul”, dar se află în spatele multor complicații grave. Detectarea și reducerea ei ar trebui să fie obiective principale”.
În acest sens, o alimentație sănătoasă, o rutină regulată de exerciții și monitorizarea taliei pot face diferența, mai ales la persoanele cu predispoziție genetică.
Pentru Ciudin, adevărata schimbare de paradigmă este următoarea: „Grăsimea viscerală este un indicator al sănătății mult mai precis decât greutatea corporală. Nu cântarul este cheia, ci locul unde se află grăsimea.”
Altfel spus, nu doar cât cântărim contează, ci și unde se depune grăsimea – acesta ar putea fi secretul pentru a preveni bolile metabolice și pentru a ne îmbunătăți sănătatea pe termen lung.
