foto: ID 71942450 © Antonio Guillem | Dreamstime.com
Ți s-a întâmplat vreodată să vrei să plângi, dar să nu poți face asta acasă? Să te simți copleșit, dar să nu ai un spațiu unde să te abandonezi propriilor emoții, fără a trebui să le controlezi? Și fără întrebări, fără priviri ațintite asupra ta, fără să trebuiască să explici nimic nimănui? Tocmai din această nevoie, în Japonia apar tot mai multe crying café: încăperi gândite pentru a le permite oamenilor să plângă liber, într-un spațiu intim și ferit de priviri indiscrete, relatează gamberorosso.it.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Japonia, cu cultura sa rafinată dedicată introspecției și controlului emoțional, a valorizat de mult timp locuri precum Internet Café, care oferă momente de evadare, odihnă sau lucru confortabil. Însă ideea de crying café s-a născut ca răspuns la nivelurile ridicate de stres cu care se confruntă tinerele femei în viața cotidiană modernă. Exprimarea emoțională, în multe societăți orientale, este adesea controlată, iar în Japonia plânsul în public rămâne un tabu; aceste spații devin, astfel, o alternativă empatică la reprimarea emoțiilor.
Cum arată o astfel de cafenea
Atmosfera acestor localuri este primitoare, cu mult lemn, cabine private și un meniu în care se regăsesc de regulă doar multe cocktailurilor. Vizitatorii își pot aduce mâncare din afara localului, dar sunt obligați să comande cel puțin ceva de băut, ca să se poată „bucura” de prezența într-un astfel de spațiu.
La intrare scrie explicit Negative people only, cu o regulă specială: accesul neînsoțit este rezervat doar femeilor, bărbații pot intra doar dacă sunt însoțiți. Un spațiu unde nu e loc de gândire pozitivă, în sensul bun al ideii.
Primul loc de acest fel a apărut în Tokyo în 2020. Se numește Bar Mori și a fost inaugurat, concidență, chiar în timpul pandemiei, dar era planificat deja dinaite. Primește înăuntru exclusiv persoane care caută să scape de tristețe, anxietate, melancolie, stres sau pur și simplu să nu mai simtă lipsa presiunii psihologice din societate.
Ulterior, pe acest model au apărut apoi și crying room, camere de hotel unde să intri și să plângi, dotate cu filme triste, rezervate exclusiv femeilor. Japonezii practică de câțiva ani și ceea ce se numește rui katsu – sesiuni colective de plâns, inclusiv în mediile de lucru, corporative, ca instrument de reechilibrare emoțională.
