VIDEO | Sandvișul „de contrabandă” care a ajuns în spațiu. De ce o simplă firimitură poate deveni periculoasă pentru astronauți / Adrian Șonka: „Peste cinci minute te plimbi și îți intră în ochi”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un sandviș cu carne de vită conservată și pâine de secară, ascuns în buzunarul costumului unui astronaut, a ajuns în 1965 pe orbita Pământului fără aprobarea NASA. Ceea ce fusese gândit ca o glumă între astronauți a demonstrat însă foarte repede o problemă reală a alimentației în spațiu: pâinea produce firimituri, iar în imponderabilitate acestea nu cad pe masă sau pe podea, ci pot pluti prin capsulă, ajungând în ochii echipajului sau în aparatură. Cercetătorul în astronomie Adrian Șonka a povestit episodul în podcastul „Disputandum”, realizat de Cosmin Dragomir la G4Food, și a explicat de ce până și alimente aparent banale, precum pâinea, sarea sau piperul, trebuie regândite atunci când oamenii ajung în spațiu.

Un sandviș ascuns în costumul de astronaut

Povestea s-a petrecut pe 23 martie 1965, în timpul misiunii Gemini III, primul zbor cu echipaj uman din programul Gemini al NASA. La bord se aflau Virgil „Gus” Grissom și John Young, iar misiunea a durat 4 ore, 52 de minute și 31 de secunde și a înconjurat Pământul de trei ori.

John Young avea însă asupra lui ceva ce nu figura în meniul aprobat pentru zbor: un sandviș cu corned beef pe pâine de secară.

Potrivit NASA, ideea apăruse în perioada de pregătire a misiunii, când Grissom se săturase de alimentele deshidratate pe care echipajul trebuia să le testeze. Astronautul Walter „Wally” Schirra a cumpărat sandvișul de la un restaurant, iar Young l-a ascuns în buzunarul costumului înainte să plece spre rampa de lansare.

La aproape două ore după lansare, Young l-a scos și i l-a oferit lui Grissom. Experimentul gastronomic improvizat a durat foarte puțin. Pâinea de secară a început să se sfărâme, iar Grissom a pus sandvișul deoparte pentru a împiedica firimiturile să se împrăștie prin capsulă.

Adrian Șonka: „Nu se trimite mâncare care se poate sfărâma”

În podcastul „Disputandum”, Adrian Șonka pornește de la una dintre regulile esențiale ale alimentației în spațiu: alimentele care produc particule libere pot crea probleme într-un mediu în care acestea nu cad pur și simplu pe podea.

„Pentru că totul plutește în spațiu cosmic, trebuie să te ferești foarte mult de fire de praf. Cum ar fi, de exemplu, firimiturile. Nu se trimite mâncare care se poate sfărâma. Pentru că alea plutesc. Rămân acolo și plutesc. Și peste cinci minute te plimbi și îți intră în ochi. Că ea plutește, treci tu pe unde e firimitura aia. Sau, mai mult, pot bloca anumiți senzori, anumite instrumente”, explică astronomul.

Este exact contextul în care Șonka amintește episodul celebrului sandviș ajuns pe orbită în anii ’60.

„Chiar este un caz cunoscut, prin anii ’60, pe la primele misiuni, când un astronaut a dus pe ascuns un sandviș. L-a băgat în buzunar, în costum, și l-a scos acolo, de față cu colegii. Și când s-au făcut firimituri, l-a băgat înapoi, ca să nu afle cei de jos, că e periculos în spațiu cosmic.”

NASA confirmă că firimiturile rezultate din sandvișul de pe Gemini III reprezentau un risc tocmai pentru că puteau ajunge în ochii astronauților sau în spatele panourilor cu instrumente.

De ce astronauții folosesc tortilla în locul pâinii obișnuite

Problema firimiturilor a contribuit și la schimbarea modului în care sunt alese alimentele pentru misiunile spațiale.

Pâinea tradițională este dificilă în spațiu atât pentru că produce firimituri, cât și pentru că nu se păstrează suficient de bine pentru misiuni lungi. Tortilla s-a dovedit o alternativă mult mai practică.

În 1985, astronautul mexican Rodolfo Neri Vela a cerut ca tortilla să fie inclusă în proviziile sale pentru misiunea STS-61B. Echipajul a constatat că aceasta putea fi folosită în locul pâinii fără să genereze aceeași cantitate de firimituri. Ulterior, tortilla a devenit un aliment obișnuit în misiunile spațiale și pe Stația Spațială Internațională.

Astronauții o pot folosi pentru diferite combinații de alimente, de la burrito până la sandvișuri cu unt de arahide și jeleu, fără problema pâinii care se sfărâmă prin cabină.

Nici sarea și piperul nu pot fi presărate peste mâncare

Dacă firimiturile de pâine pot pluti prin capsulă, același lucru se întâmplă și cu particulele mult mai mici de sare și piper.

Adrian Șonka explică faptul că un gest banal pe Pământ – să iei solnița și să presari puțină sare peste mâncare – ar avea un rezultat cu totul diferit în imponderabilitate.

„Uite, de exemplu, să spunem că ai mâncare. Vrei să pui sare pe mâncare sau piper sau ceva, mirodenii. Nu poți să pui praf. Nu poți să torni sare. Că sarea, în loc să cadă, rămâne așa în aer. Și o să ai un fel de nor de sare și de piper prin cabină pe acolo și, dacă treci pe acolo, nu e bine. Adică e complicat, îți intră în ochi și plângi toată misiunea.”

Soluția este ca aceste condimente să nu fie folosite în forma în care le avem de obicei pe masa de acasă.

„Acolo, toate mirodeniile acestea, sarea, piperul sau ce-or mai fi, sunt lichide, amestecate cu ulei și cu apă. Deci nu poți să ajungi cu sare în ochi. Nu poți să dai sare peste umăr, că mai sunt din astea, știi, obiceiuri ciudate”, spune, cu umor, Adrian Șonka.

Într-un mediu în care particulele nu cad pe o suprafață aflată sub ele, până și condimentarea unei mese trebuie adaptată.

Sandvișul a ajuns până în Congresul SUA

Povestea sandvișului nu s-a încheiat odată cu revenirea pe Pământ a echipajului Gemini III.

Incidentul a ajuns în atenția Congresului american în timpul audierilor privind bugetul NASA pentru anul 1966. În plină cursă spațială cu Uniunea Sovietică, unii membri ai Congresului nu au considerat deloc amuzant faptul că un astronaut introdusese la bord un aliment care nu fusese aprobat și testat pentru misiune.

Administratorul NASA de atunci, James Webb, a cerut clarificări inclusiv pentru a stabili dacă John Young trebuia sancționat.

Episodul nu i-a afectat însă decisiv cariera. Young avea să devină unul dintre cei mai cunoscuți astronauți americani și să participe la șase zboruri spațiale.

Iar sandvișul strecurat pe Gemini III a rămas una dintre cele mai savuroase povești din istoria explorării spațiale, dar și demonstrația perfectă a unui principiu pe care Adrian Șonka îl rezumă foarte simplu: în spațiu, o firimitură nu mai este doar o firimitură. Poate rămâne plutind prin cabină până când ajunge exact acolo unde nu ar trebui.